Primele impresii din Paris

- toata lumea-i a naibii de-amabila, nu te scot din “bonjooour”, “mersi”, “bon soir”, “au revoir”. Daca o mai si rupi putin in franceza, au zambetul pana la urechi (traiasca profa de franceza!);

- dealerii Mini si Smart cred ca sunt cei mai fericiti;

- daca stii Arcul de Triumf din Bucuresti, nu mai are rost sa bati drumul pana la asta de-aici;

- Tour Eiffel, Notre Dame, Louvre, Arche de la Defense merita (bineinteles, cu zecile de japonezi aferenti); panorama de pe Arche si de pe Eiffel (mai ales noaptea, pe ultimul) e fantastica;

- incredibil cat de multe cafenele si restaurante pot sa fie;

- am trecut pe langa o agentie imobiliara si un apartament de 2 camere de 43 mp, aflat pe unde e hotelul meu, la 5 minute de mers de tour eiffel, costa 460,000 de euro. Cam scump, dar totusi, cand iesi din casa dai de unul dintre cele mai celebre monumente din lume, nu de Ikea sau de gradina zoologica.

- fascinant sa vezi asiatici, negri si albi gramada. Bineinteles, femeile sunt la fel de interesante. Nasol ca nu pot sa-ti dai seama care-s frantuzoaice get beget. Ca sa vezi daca-s frumoase, cred ca trebuie mers intr-o zona cu mai putini turisti.

- politaii-s ca la noi…pornesc sirenele pana trec de intersectie;

- masinile pe GPL au reduceri de pana la 50% in unele parcari;

- n-am intrat, dar Centre George Pompidou is a big piece of shit; se potriveste ca nuca-n perete cu zona.

Cam atat deocamdata, revin cu mai multe chestii si poze mai incolo. De maine, incepe salonul, deci mana la treaba.

Hai Romania!

Nu cred ca exista roman care sa nu fie conectat, in perioada asta, la Campionatul European. Fie ca-ti place fotbalul sau nu, n-ai cum sa nu tii cu echipa nationala si sa nu te uiti la meciuri (in afara poate de un terminat de la Radio 21 care era foarte mandru el ca-l doare-n paispe de fotbal).

Luni seara a fost si meciul Romaniei, primul la un turneu final dupa mult, mult timp, cu Franta. Probabil ca, vazut de cineva care nu era nici roman, nici francez, meciul a fost poate cel mai urat de pana acum de la Euro, dar putin ma intereseaza, pentru ca l-am trait la intensitate maxima. Am si ales poate cel mai potrivit loc sa-l vad (in afara de stadionul din Zurich, bineinteles), Piata Constitutiei. Intotdeauna mi-a placut sa vad meciurile importante alaturi de cat mai multi oameni, cunoscuti sau nu, iar alegerea a fost perfecta.

Lasand la o parte asezarea ecranelor din piata, care a fost de toata jena (alea 3 din mijloc erau aproape de pomana, mai ales ca a si plouat), atmosfera a fost incredibila. Ajunsi acolo de pe la 5, deja erau ceva oameni, totusi am reusit sa gasim niste locuri bune. Bineinteles, ca un meci nu e meci daca n-are bere, mici si seminte, asa ca am bagat din fiecare.

Cum ziceam, atmosfera a fost fantastica, s-a cantat mai ceva ca pe stadion, la un moment dat nu ma mai auzeam cu cei din stanga sau dreapta. Din cate am inteles au fost cateva mii de oameni, deci va puteti imagina cum a fost. Bineinteles, analizele de rigoare inainte, la pauza si dupa meci (ca deh, toti ne pricepem la fotbal) impartasite cu oameni pe care-i vezi prima oara-n viata, dar asta-i tot farmecul la un meci de fotbal. E clar ca celelalte meciuri le voi vedea tot acolo, iar cei care vreti sa vedeti meciul intr-o atmosfera faina, veniti, ca habar n-aveti ce pierdeti.

Cum ziceam, meciul in sine a fost slab, desi a inceput cu un moment care nu avea cum sa nu iti faca pielea de gaina, intonarea imnului. 11 oameni pe stadion, 10 mii in tribune si milioane pe strazi/terase/piete/baruri au cantat in acelasi timp “Desteapta-te, romane!”. Superb! De jucat noi am jucat bine, adica am facut ce ne-am propus, sa nu luam gol. Ne-am inchis foarte bine dar, din pacate, n-am reusit sa avem nici o actiune mai acatarii la poarta francezilor. Un sut pe langa al lui Niculae, si doua lovituri batute slab de Mutu si Chivu au fost cam toate ocaziile noastre. Nici francezii n-au stat mai bine, in afara de un cap peste al lui Anelka (mare noroc am avut c-a jucat, e praf) si un sut anemic al lui Benzema, nu prea le-a iesit nici lor nimic.

Parerea mea e ca tactica lui Piturca a fost egal cu Franta, doamne-ajuta cu Italia si victorie cu Olanda. Dar, la cum s-a jucat meciul celalalt, cred ca s-au schimbat planurile, iar meciurile de vineri cred ca o sa decida calificatele. Daca bate Olanda pe Franta e de bine (sau macar egal, ca invers se complica lucrurile rau) si noi ar cam trebui sa obtinem macar 1 punct ca sa nu depindem de Italia-Franta din ultima etapa.

Oricum, uitasem cum e sa ai emotii pentru echipa nationala, si e al naibii de frumos, mai ales cand nu-ti mai pasa daca joaca stelisti, dinamovisti, rapidisti, ci te gandesti doar ca joaca Romania. HAI ROMANIA!