Academia de Studii Economice Bucuresti, ce frumos suna!

Tin minte ca in liceu, la o ora de dirigentie, am fost intrebati toti cam la ce facultati vrem sa dam. In marea de viitori politehnisti si medicinisti, m-am trezit eu sa spun ca vreau sa dau la ASE. Tin minte si-acum expresia de lehamite de pe fata dirigai (poate si datorata faptului ca nu-i eram chiar cel mai drag elev; “simpatie” reciproca, de altfel) si nu pot sa uit replica ei: “pff, adica facultatea de balet”.

N-am ajuns la ASE din prea mare simpatie, mai mult prin excludere: medicina nu era de mine, uram fizica deci Politehnica si Constructiile ieseau din calcul si nici n-aveam de gand sa fac vreo limba straina sau comunicare pe la Universitate. De alte facultati de genul SNSPA sau particulare nici nu se punea problema ca, deh, aveam orgoliu.

In primul rand vreau sa zic ca postul asta nu e unul in care o sa incep eu sa ma vait de cat de jegos e ASE-ul si cat m-am chinuit eu cu el, ci doar vreau sa fac niste precizari. Postul asta il scriu inspirat de stirea asta, mai ales dupa ce am citit prin comentarii pe-acolo.

Unu la mana: intr-adevar, poate in trecut ASE-ul era o facultate usoara, dar, va asigur ca astazi nu mai este deloc asa. De ce? Pai, simplu, avem asa:
Click aici pentru restul postului »