Deja cred că se fac vreo 4-5 ani de când pot număra pe degete săptămânile în care nu am ajuns măcar o dată în Centrul Vechi. La o bere, la un suc sau la o seară de club, cert e că zona este cea mai tare chestie făcută în București după Dristor Kebap și Pasajul Baneasa. Ce e foarte mișto aici, și probabil motivul principal pentru care-am devenit de-al casei, este că oricând te-ai duce, n-ai cum să nu găsești un loc în care să fie și lume și atmosferă ok și ce mai vrei tu. Înainte, serile de ieșit în club inseamnau planificare de zici că făceam revelionul în fiecare săptămână. Dă-i și vezi câți suntem, dacă suntem suficienți de luat o masă (fără să dăm faliment), dă-i cu coordonare să te combini mai mulți la un taxi, că na, până-n Floreasca sau Tei era ceva de mers, te rupea la bani taxiul dacă-l luai singur.

Și nu de puține ori aveai supriza ca locul pe care-l alegeai să fie varză. Ba lume puțină, ba muzică proastă în seară respectivă, ba…, ba… sau ba…. După ce n-am mai fost rupți în cur și-am început să avem niște bani cât de cât, îți permiteai să “dai o raită” dacă nu-ți plăcea locul, mai ales că astea unde mergeam mai des erau destul de apropiate unele de altele, adică Fratelli, Gang, Turabo (Dumnezeu să-l ierte) și Gaia, cluburile de prin Romană, în special Q Pub (Dumnezeu să-l ierte și pe el, tare mișto mai era) și Terminus sau, când stăteai mai prost cu banii, Twice, Club A (foarte rar) și Regia. Totuși era destul de aiurea să stai o oră, două prin taxiuri să cauți un loc unde să-ți placă și, câteodată, să ajungi, de fapt, în primul din care-ai plecat.

În fine, ideea e că odată cu apariția Centrului Vechi, problema a dispărut. Ajungi repede indiferent de unde vii, iar dacă nu-ți place undeva ți-ai luat catrafusele și te-ai mutat în altă parte, pentru că ai milioane de variante. Și cum am fost în mare parte din bodegile din zonă, am zis să-mi folosesc experiența într-un mod constructiv și să m-apuc să fac niște recomandări, pentru ăștia mai puțini iscusiți în centruvechiologie. Le-am pus pe două categorii, pentru ăia care vor să stea mai mult sau mai puțin liniștiți la o bere și pentru ăia care vor să facă și un pic de mișcare (dansând, nu alergând de bodyguarzi sau ceva) sau să încerce să agațe ceva. Ca idee, n-o să zic de fiecare în parte, ci doar de cele care îmi plac și unde merg relativ des.

Baruri

Biutiful. De fapt, Biutiful by Fratelli pe numele lui complet și primul lucru pe care tre’ să-l știi despre bar este că dacă te duci între 7-8 și 12, slabe șanse să găsești loc. Hai, dacă sunteți doi, poate găsiți să va îngrămădiți undeva, dar mai mulți, no chance, pentru că toate mesele sunt rezervate și seara este plin aproape tot timpul. Am intrat de muuulte ori fără rezervare și n-am găsit nimic. Dar locul e foarte mișto și merită un efort de dat un telefon înainte dacă vrei să bei ceva undeva frumos.

Bazaar. Asta-i cea mai nouă descoperire. Nu cred că-i deschis de foarte mult timp, cert e că acum câteva zile am fost pentru prima dată și mi-a plăcut. Atmosfera făină, berea rece și, pentru amatorii de exotic mai e și o fată care, din când în când, dansează pe bar și face niște jonglerii cu niște făclii. A, și ce mi-a mai plăcut este impresia că pare un loc unde poți merge liniștit să stai și la bar (impresie pe care nu o ai în prea multe localuri). Mai merg.

Arcade Cafe. Unul dintre cele mai vechi baruri din Centrul Vechi, probabil nu e nimeni care să nu fi fost vreodată acolo sau măcar să nu știe unde e, așa că zic eu că nu mai are nevoie de nici o prezentare. Mojito e foarte bun (mai vine și cadou cu un shot de nu știu ce, un fel de cireșată), vinul casei mai puțin, vinul fiert e destul de apreciat (eu nu beau, așa că n-am cum să confirm), berea e rece, iar apa e la fel de chioară ca peste tot.

Hanul cu Tei. Sau La Iliuță, cum îl alintăm noi (e al lui Ilie Dumitrescu) și, de fapt sunt două. Primul e ăla orginial, care arată foarte bine, mojito-ul nu e strălucit, vinul casei e o chestie care îl face de râs pe Ilie, dar în rest e foarte ok. Iar al doilea e berăria deschisă acum doi ani, parcă, care e foarte mișto. Am mers mai mult în berărie, îmi pare atmosfera mai voioasă, berea la halbă e printre cele mai ieftine din centru (Ciuc e 7 lei) și au chestie mișto, adică anumite mese cu dozatorul lor de bere, care contabilizează cât se toarnă. La sfârșit, vine ospătarul, citește “berometrul” și-ți zice cât te face. După ora 10 jumate, 11, muzică se dă mai tare și se mai și dansează, etc. Bonus, Ilie Dumitrescu e destul de des pe-acolo, și vara, la terasă, ai ocazia să-l vezi cum dă refresh la pagina de Livescore pe laptop să vadă dacă îi ies pariurile.

Re:public. Și asta-i relativ nou deschis, anul trecut. Are două părți, la parter, unde e treaba mai liniștită, și la subsol, unde-i un fel de festivalul berii. Mese fix ca la festival și, destul de des, muzică live. Singura problema pe care o am și care, de fapt, e valabilă la toate localurile cu muzică live, e că muzica aia e a dracului de tare. Dar se trece cu vederea. Pentru ăștia cărora le place berea, au o grămadă de feluri de bere, toate neamurile.

Old City. Ăla de pe Lipscani, în special grădina interioară. Și vara și iarna, mi se pare unul dintre cele mai mișto locuri în care poți ieși fie la un suc cu cineva, fie cu gașca la o ceva. Atât doar că ospătarii aia sunt de-a dreptul enervanți…nici n-apuci să iei bine berea de la gură că vin și curăță masa, îți iau berea, te întreabă dacă mai vrei ceva din 5 în 5 minute. În rest, totul minunat.

Van Gogh. Genul de bar care nu iese cu ceva anume în evidență, dar în care îmi place să merg. Pentru cine merge cu gașcă mare și vrea să fie lăsat în pace, au și un soi de separeuri, adică niște camere doar ale tale (nu de-alea cu pat și lumanerele, ci de-alea cu mese, fotolii și altele).

Loc drăguț mai e și Storage Room, mai ales pentru amatorii de housereală, problema e că muzică e destul de tare și-i cam greu să te înțelegi om cu persoană dacă ieși la ceva mai liniștit.

Așa, acum am două observații. În primul rând, n-am în listă nici unul dintre multele pub-uri irlandeze, englezești, scoțiene și ce dracu’ mai sunt. Adică gen St. Patrick’s, The Barrell, Bankers, Glasgow Pub, etc. De ce? Pentru că nu-mi place genul de local. Da, St. Patrick au niște nachos bestiali și un radler făcut de ei care intră incredibil de bine vara. Dar pur și simplu nu-mi place să merg în locuri de-astea. Sau, dacă merg, nu sunt printre primele opțiuni. Doi la mână, Centrul Vechi e foarte mișto de văzut meciuri. Cam orice local are minim 2-3-4 televizoare mari pe care, aproape fără excepție, rulează meciul care te interesează (și dacă nu rulează, rogi un ospătar și se rezolva). Da, e și Offside (sau Halftime sau cum naiba se mai cheamă acum), care e singurul sports pub veritabil, dar de obicei e aglomerat, găsești loc greu, mai ales dacă ești cu mai mulți și, în general, nu merită efortul.

Cluburi

Vault. (s-a mutat în Floreasca și ne-a lăsat de izbeliște în Centru, nevoiți să căutăm alte locuri. În locația nouă am fost o singură dată, pe 2 sau 3 ianuarie, era aproape gol, mi se pare că și-a pierdut tot farmecul pe care îl avea în Centru. Încă nu dau verdict final până nu mai merg o dată sau de două ori, să fiu sigur.) Când vine vorba de cluburi, probabil locul în care-am fost cel mai des, aproape de când s-a deschis. Între timp s-a mărit, s-a mai schimbat, dar tot e printre cele mai ok locuri din Centrul Vechi. Ce are foarte Vaultul, chestie pe care n-o prea găsești in zonă, este că e printre puținele locuri care și-au creat niște clienți super fideli. De ce? Păi, în primul rând, băutura. Cine pleacă treaz din Vault, înseamnă că e cu mașina. Cele mai tari cocktailuri, de departe…Long Island (unde Cola este pusă așa, să dea un pic de culoare), Vodka Cranberry, you name it, toate sunt anestezice. Chiar a fost o perioadă în care luam un Long Island, o cutie de Cola și două pahare, pentru că făceai două lejer dintr-unul (uneori chiar și așa era tare). Nu știu pe nimeni care să fi “supraviețuit” la mai mult de patru pahare fără să zică a doua zi bine cunoscutul “să-mi bag p**a care-o mai pune vreodată gura pe alcool”. A, și prețurile sunt și printre cele mai mici din toată zona (la cocktailuri cel puțin, că berea și apa sunt la fel).

În al doilea rând, Vault-ul a dat mereu impresia că este un loc foarte safe, fără probleme. Da, toate cluburile din Centru au bodyguarzi (eu nu prea am văzut scandaluri pe nicăieri), dar în Vault sunt atât de “invizibili” și “user friendly” încât nici nu-i simți. Și, dacă totuși e ceva, se rezolvă imediat problemele, mai ales dacă sunt implicați clienți fideli. Ca să nu zic că sigur te ajută un barman dacă, nu știu, îți moare telefonul și ai nevoie de-un încărcător sau ai nevoie de-o foarfecă să tai o etichetă de la tricou care te încurcă. De ce contează asta? Nu, nu că nu mi-e frică mie să nu iau bătaie în Vault, ci pentru că sentimentul ăsta de siguranță a făcut ca multe fete să vină aici în mod frecvent. Fără nici o grijă că se iau ciobanii de ele și fără să fie nevoie să se roage de amici să meargă cu ele “ca să fie și-un băiat”. Lucru confirmat și de fete pe care le știu și care merg acolo frecvent. Și ce face un club popular mai mult decât faptul că băieții știu că vin fete acolo? Grupuri, grupuri de fete singure. Mă rog, în ultima vreme am impresia că s-a cam stricat procentul băieți/fete, adică din ce în ce mai mulți băieți (cunoscuți în limbajul popular drept pulărăi).

A, și ce-a mai fost mișto la Vault e c-au fost printre primii care au folosit social media the right way. Poze se făceau și se fac în multe localuri, dar la Vault, Silviu Iordache (prietenul tuturor pe Facebook), probabil și Cristian Niculae sau cine mai are grijă de partea de Facebook au făcut tare bine niște chestii. Adică ce-au făcut atât de deosebit? Păi, mai ales având atâția clienți fideli, te căutau și-ți dădeau add ca apoi să te taguiasca în poze (care n-arătau rău deloc). Chiar râdeam într-o perioada că aveam o vorbă cu un prieten, “bă, mi-am luat o cămașă nouă, în seara asta trecem și noi prin Vault să fac o poză să văd cum stă pe mine”. Of course, clubul nu e perfect, ajungi și te saturi după o vreme, dj-ul nu e în formă chiar în fiecare seară, câteodată e și destul de puțină lume, iar, în ultima vreme, am impresia că s-a cam mărit numărul de boschetari (dar asta e valabilă pentru tot Centrul Vechi, deci n-aveam cum să nu se întâmple și în Vault, mai ales că au auzit ei sigur “bă, hai la Vault, că mi-a zis mie cineva că sunt multe p***e”).

Vintage. În Vintage n-am călcat multă vreme, pentru că nu mi s-a părut niciodată a fi un local pe placul meu. Între timp, întâmplarea a făcut ca un bun prieten să ajungă să lucreze acolo, ceea ce a făcut ca multe seri începute prost în altă parte să se termine foarte mișto la Vintage. E lume până dimineață (am prins dați cu clubul plin și la 8 dimineața), muzica e ok (un pic prea ca la radio după gusturile mele, dar se putea și mai rău) și băutură-i băutură (Godfather sunt cele mai cele shoturi pe care le-am băut).

Bordello. A fost o perioadă când aproape fiecare ieșire se termina în Bordello. De ce? Pentru că era lume multă chiar și la 3-4-5 dimineața. Între timp, am renunțat la practica asta, pentru că a apărut Vintage în peisaj, dar am mai fost de câteva ori la Bordello în timpul programului “normal” și e destul de mișto. În afara faptului că e printre puținele localuri în care mă pun bodyguarzii să dau minunatul meu fes jos de pe cap când intru (și nu că-s cioban și stau înăuntru cu fesul pe cap, că normal că mi se face cald, doar că eu îl văd ca pe un accesoriu vestimentar, că n-am ditamai cușma pe cap). În fine, aia să fie problema. Dacă e s-o luăm așa, problema cea mai mare e alta…că, în afară de berea aia mișto la pahar, cocktailurile sunt cam varză (ultima oară zici că beam limonadă, nu Long Island). Dar atmosfera și lumea de pe-acolo compensează destul de bine pentru restul “neajunsurilor”.

Laboratorul de Cocktailuri (sau scurt, Laborator, cum îi zic prietenii). N-am mai fost de ceva timp, dar e unul dintre locurile unde-am fost destul de des. Deși nu te dă pe spate, ce mi-a plăcut mereu aici a fost muzica, lumea e și ea foarte ok, iar cocktailurile sunt aproape la fel de bune că alea din Vault. Și ce mai au funky sunt eprubetele în care-ți servesc shoturile, plus una dintre cele mai simpatice chelnerițe din Centrul Vechi (mai ales ca atitudine, deși e și drăguță). Edit 2015: Ceva s-a întâmplat în ultima vreme, pentru că locul s-a prostit rău de tot.

Diplomă de participare mai primește The Drunken Lords (lângă Interbelic, destul de interesant, mai ales vara, din păcate nu e foarte populat mereu și mai au de lucrat un pic la cocktailuri).

Și ca să nu zică lumea că-s hater și că nu scriu și de celelalte, uite și de ce nu prea merg în restul (ordonate alfabetic):
Barbero. Am intrat de două ori, am stat maxim 5 minute, n-are nimic anume care te deranjează, dar nu-i ce trebuie.
Bound. Nu e rău, din păcate nu-mi place de nici o culoare lumea de-acolo.
Cliche. Nici ăsta nu-i rău, dar, la fel, are ceva care nu e cum trebuie, un pic cam prea “high class” pentru zonă.
Club A. No way, jose…mergea prin tinerețe, că era berea ieftină, deși nici atunci nu eram mare fan. După o mie de ani, am fost recent…worst 15 minutes of my life.
Finnish. Am fost de câteva ori, e sister club cu Vintage, nu simt neapărat vreo tragere de inima în a reveni, no particular reason.
Fire. Thanks, but no thanks.
Freddo. Phhleaase! e clubul care se potrivește ca nuca-n perete în Centrul Vechi, mustește de boschetari.
Interbelic. Overrated, îngrămădit, n-am înțeles niciodată de ce te-ai duce să stai să bei în stradă.
Mojo. Prea rock’n’roll pentru gusturile mele.
Muse. Cei mai bulangii bodyguarzi, destul de kitchos, plus MC enervant care vorbește peste muzică mai mult decât trebuie.
Old City Lipscani. Aerul închis, mult fum, și nici n-are chestii care să compenseze prea tare pentru astea.
Oscar’s. Prea englezesc pentru gusturile mele.
Trinity. Nu știu de ce, pare cam cocalaresc/pițiponcesc.

Pfiu, hai c-a fost mai greu decât mă așteptam, dar am biruit. Ăsta-i ghidul meu (varianta de buzunar) despre Centrul Vechi. Așa că, ce să zic, distracție plăcută și ne vedem pe-acolo!

Poza de la început e ciordită de pe pagina de Facebook a lu’ Vintage.

Cam atât. Dacă vrei să zici ceva, să știi că nu mă supăr. Cred.
  • Eu 18 February 2014, 6:17 pm

    cat timp ai avut sa documentezi toata istoria asta???….mai bine scrii o carte :))

    Reply
    • Vlad 18 February 2014, 8:57 pm

      Scrisul ca scrisul, că aia a fost partea uşoară…documentatul a fost dificil, ani întregi de petrecut în “sălbăticie” şi mulţi bani investiţi în cercetat flora şi fauna din zona :D

      Reply
  • Eu 19 February 2014, 6:28 pm

    :))))))))))))))))))))))))))

    Reply

Ca să lași și tu un comentariu, folosește formularul ăsta: