Aici sunt toate postările pe care le-am scris despre sailing.

Înainte să-mi schimb cover photo de pe Facebook am avut o poză cu un citat care îmi plăcea mie mult, din Contele de Monte Cristo. Care zice “Life is a storm, my young friend. You will bask in the sunlight one moment, be shattered on the rocks the next.” O metaforă frumoasă. Problema cu metaforele este că vorbesc, la figurat, despre o situație cât se poate de reală. Și dacă în viață furtuna te lovește în sensul că te înșeală nevasta, că dai faliment, că pică bitcoinul, etc., să vezi ce distractivă e o furtună de-aia adevărată, care te lovește când tu ești cu barca pe mare.

În poza asta nu e furtună, din contră, sunt condiții aproape ideale de sailing. Dar alta n-am avut.

Anul ăsta a însemnat multe premiere pentru mine, inclusiv primele “joburi” de skipper. Dacă până acum am ieșit exclusiv cu prieteni (ca skipper adică), anul ăsta am trecut la “profesioniști”. Prima dată am fost “co-skipper” în primăvară. Apoi a fost PartySails în vară, o experiență absolut fantastică. Acum au fost Cicladele. SetSail, școala unde am făcut eu primii pași în sailing și de care se leagă aproape toate chestiile uber mișto pe care le-am făcut pe mare în ultimii 3 ani, organizează două expediții pe an în insulele Ciclade din Grecia (astea-s alea cu Santorini, Mykonos, etc.). Am fost de cinci ori până acum. Este expediția în care m-am îndrăgostit de sailing și de Grecia (în prima am fost la o lună după ce am terminat școala și Grecia insulara în off-season m-a fermecat într-un fel din care nu cred că o să-mi revin vreodată). După tura din primăvară, Ovidiu Drugan mi-a propus să fiu skipper acum în toamnă. O ofertă pe care n-aveam cum să o refuz. [click aici pentru restul articolului]

Ce trebuie să știi despre sailing

După ce m-am apucat de sailing, am aflat că, de fapt, toată lumea știe pe cineva care știe pe cineva care știe pe cineva care face sailing. Până atunci…pauză, auzisem atât de rar de activitatea asta, încât nici nu știu dacă aveam o părere legată de ea. Da, mai vizitam câte o marină prin vacanțe, admiram bărcile, mă gândeam cât de plini de bani sunt ăia care le au, dar cam atât.

Anyway, după ce anul trecut am făcut cursurile de sailing (yachting, mers cu barca cu vele, velier și alți termeni care să mă ajute să urc în motoarele de căutare) și am mers destul de mult cu barca și ca pasager, și în vacanță, și ca skipper, și ca membru al unei echipe de regată (curse cum ar veni), și pe furtună de gradul 9 (la 12 e uragan) cred că știu destul de multe legate de sailing încât să îmi dau cu părerea. Și când zic că știu multe, nu mă refer la skillurile de marinar (că acolo mai e mult până departe), ci la ce anume presupune activitatea asta atât de mișto, dar atât de necunoscută multora. Așa că hai să le luăm pe rând. [click aici pentru restul articolului]

Cum am ajuns mare marinar Bălan

Achtung! Aparent postul ăsta a ieșit mult mai lung decât anticipam. Nu-mi pare rău, merită, dar s-ar putea să nu fie interesant decât pentru cei care sunt interesați de cursurile astea, vor să-și ia brevet sau pur și simplu vor să vadă ce înseamnă școala de sailing Set Sail. Sau pentru cei cărora le face extraordinar de mare plăcere să mă audă pe mine vorbind.

S-o luăm cu începutul. Prin februarie anul trecut (2015), vine un văr de-al meu la mine și mă întreabă:

– Auzi, mă, nu vrei să ne băgăm la niște cursuri de sailing?

Pauză. După ce procesez un pic, vine și prima reacție:

– Uhm, ai ajuns la activitatea asta prin vreun algoritm sau ai scos-o așa, random?

În fine, și îmi explică vărul ăsta al meu cum s-a întâlnit el cu cineva care-a făcut, și că e fun, că apoi putem să mergem în Grecia printre insule cu barca și că, ulterior, dacă ne place, putem inclusiv să închiriem și noi barcă de capul nostru, că nu-i chiar atât de scump pe cât ai crede, etc. Ce să zic, treaba începea să sune din ce în ce mai interesant, așa că iete-ne pe 9 martie la The Ark lângă piața de flori de la Coșbuc, ca niște școlarei, cu caiete, pix și tot ce trebuie. [click aici pentru restul articolului]