Mda, am schimbat blogul pe alt server si, datorita unor mici probleme administrative am pierdut cateva posturi, cele mai recente (ultimul backup era facut cu ceva timp in urma). Asa ca mi-am facut de lucru si a trebuit sa iau posturile la mana din cache-ul de la yahoo si google. Am facut treaba asta, acum mai am de luat si comentariile dar alta data, cand o sa mai am timp. Asta e, shit happens!
Sambata, 4 aprilie, la ora 11 (plus minus 5 minute), pe stadionul local din Nucet, Dambovita, echipa din localitate a intalnit, intr-un meci amical de lux, o selectionata de vis de amatori din Bucuresti. De la oaspeti, cel mai cunoscut jucator a fost, fara doar si poate, numarul 6, Vlad Balan. Dupa modelul Barcelonei, oaspetii au refuzat nenumarati sponsori si au jucat cu tricouri inscriptionate cu Asociatia Umanitate, toate incasarile mergand spre aceasta asociatie.
Meciul a inceput intr-o nota de dominare a gazdelor care au pus presiune pe adversar, dar defensiva oaspetilor, condusa magistral de Balan, a reusit sa tina piept cu brio. Asta pana prin minutul 15 cand, pe fondul unei greseli de portar, gazdele deschid scorul prin cel mai periculor om al lor, numarul 9. Oaspetii nu reusesc sa-si revina si, cateva minute mai tarziu, gazdele lovesc iar, pe un contraatac atacantul dreapta reusind sa il invinga pe portar cu un sut bine plasat la coltul scurt.
Acesta a fost momentul in care oaspetii incep sa se adune si, dupa cateva actiuni mai mult sau mai putin coerente, cel mai activ jucator este busculat in careu iar arbitrul dicteaza lovitura de pedeapsa. Gazdele protesteaza pentru ca arbitrul, care printre altele e neam cu Balan de la oaspeti, n-a judecat corect faza iar reluarile par sa-l contrazica pe central. Se pare ca cineva e sus si vede, pentru ca penalty-ul este irosit de capitanul bucurestenilor, care executa foarte slab.
Simtind glontul cum le-a trecut pe langa ureche, gazdele incep din nou sa atace si, cateva minute mai tarziu, tusierul nu vede un offside care era evident din elicopter si numarul 9 reuseste sa majoreze scorul la 3-0. Cateva minute mai tarziu, pe fondul unei nesincronizari in apararea oaspetilor, acestia reusesc sa mai marcheze inca in gol, asa ca tabela arata la pauza un neverosimil 4-0. A fost momentul in care suporterii oaspetilor (majoritatea fete), veniti in deplasare cu echipa, de la Bucuresti, au inceput sa aiba o atitudine ostila si sa afiseze bannere acuzatoare, de genul asta.
Dupa ce, la pauza, antrenorul oaspetilor si-a bagat jucatorii in sedinta, acestia au parut complet schimbati si mult mai motivati in actul secund. Apararea a efectuat un joc la offside impecabil iar in atac au reusit sa puna presiune pe adversari. Asa ca, firesc, in minutul 62, numarul 9 de la oaspeti preia frumos in careul advers, dribleaza adversarul, carui nu-i ramane de facut decat sa atinga mingea cu mana si se fluiera hent si lovitura de pedeapsa. Cum jucatorii se temeau de presiunea suporterilor, Balan ia hotarat mingea, ca Lacatus la Sevilla, si il executa cu sange rece pe portarul advers, cu un sut bine plasat in dreapta acestuia. 4-1 si oaspetii incep sa spere.
Dar sperantele le sunt naruite cateva minute mai tarziu, cand numarul 9 scapa pe contraatac si Balan, desi a alergat langa el de la mijlocul terenului, nu a reusit sa impiedice un nou gol, ducand scorul la 5-1. Oaspetii au reusit sa-si creeze o sumedenie de ocazii pana la final, dar una singura a fost materializata, in minutul 81, cand portarul gazdelor este invins cu un sut sec din interiorul careului de 16 metri. Asadar, scorul final a fost 5-2 pentru gazde, insa oaspetii au lasat o impresie foarte buna, la berea de dupa meci primind invitatie de la patronul echipei dintr-un sat vecin de a sustine un amical de lux si in aceasta localitate. Detaliile urmeaza a fi stabilite in curand, dar se pare ca evenimentul va avea loc dupa Paste.
Desi n-au fost cine stie ce conditii (terenul putin denivelat, iarba asa si-asa), fotbalul a fost foarte, foarte fain. Pacat ca n-am fost obisnuit cu efortul enorm depus, si pe final de reprize m-au cam lasat picioarele. Dar mi-am revenit revenit dupa meci, la o bere. Dar oricum, la vremea superba de-atunci, a fost un mod excelent de-a incepe weekendul: miscare, fotbal, prieteni, bere…nota 10. Si da, stiu, as fi putut fi un jurnalist sportiv de succes :D
In timp ce fotbalului romanesc ii ajunge noroiul pana peste cap si singurele subiecte notabile sunt arestarile DNA-ului (Gigi, Penescu de la Arges si Costica “Valcea”), din fericire avem parte din cand in cand de Champions League. Etapele eliminatorii. Care au oferit, in fiecare an, seri magice. Iar Chelsea - Liverpool a fost inca unul dintre acele meciuri care m-a facut sa-mi para rau ca nu m-am nascut suporterul uneia dintre echipele astora. Sunt fan 100% Fernando Torres de cativa ani, de cand facea senzatie la Atletico Madrid, asa ca de vreo doi ani, indirect, sunt fanul celor de la Liverpool. In seara asta Torres a fost cel mai slab de pe teren, cred, dar meciul a fost splendid.
0-2 dupa jumatate de ora si lui Liverpool ii mai trebuia un singur gol ca sa se califice in semifinale. In repriza a doua, au urmat 3 goluri de-ale lui Chelsea si Liverpool parea ingropata. Dar, in mai putin de 5 minute, reusesc 2 goluri si, in minutul 80, scorul era 4-3, si Liverpool avea nevoie iar de doar un singur gol ca sa mearga mai departe. Din pacate, golul a venit pentru Chelsea, iar meciul s-a terminat 4-4. Vorba comentatorului de la Pro TV, cine-ar fi crezut ca Liverpool o sa dea 4 goluri si nu se va califica. Dar cine-a mers mai departe nu prea conteaza. Important e ca am vazut un meci fantastic, la un nivel la care o echipa romaneasca nu va ajunge in urmatorii cativa zeci de ani. Ce urmeaza dupa asta? Gaz Metan Medias - Steaua, vineri. Cine dracu mai are chef sa se uite, dupa ce-am vazut in seara asta?
Dupa ce acum ceva timp am mai avut o incercare esuata de a ajunge la Gradina Zoologica, weekendul asta, mai ales ca vremea a fost superba, am reusit in sfarsit s-o vizitez iar dupa foarte multi ani. Fata de data trecuta cand am cautat, acum am reusit si am gasit pe net cateva informatii despre Zoo, ba chiar au si site acum. Pe langa faptul ca site-ul lor arata infiorator (ce-i drept, macar exista si ofera cateva informatii de baza, cum ar fi programul si taxa de intrare), nu stiu care-au fost desteptii care au aprobat si creat logo-ul (este si la poarta de intrare si pe toate materialele promotionale). Adica sunt singurul care citeste ‘Zee’? Asta ca sa nu mai spun de animatia aia de pe site, din dreapta, cu leul si tigrul, care saracii arata gay rau de tot (not that there’s anything wrong with that).
In fine…am ajuns la gradina zoologica (desi, daca stiam, ma duceam in timpul saptamanii, pentru ca a gasi un loc de parcare in zona aia e adevarata aventura si e bine daca reusesti sa nu-ti zgarii masina). Tre sa spun ca mi-a placut ce-am vazut…animalele mi s-au parut foarte ingrijite, grasune si unele destul de vioaie. Pacat de custile care iti dadeau senzatia aia aiurea de captivitate. Chiar ma gandeam la treaba asta…eu n-am reusit sa ajung pe la nici un Zoo de afara, dar am prieteni care-au fost la gradinile zoologice de prin Barcelona, Viena, si mi-au povestit ca nu prea exista custi, ci se gasesc metode mai ‘naturale’ de protectie a oamenilor/animalelor. Oare nu se poate face si la noi ceva de genul asta? Adica sa se ia gradina zoologica de-acolo (ca tot valoreaza terenul ala o caruta de bani) si sa se mute undeva in camp, pe o suprafata mult mai mare, unde sa se poate crea niste habitate cum trebuie (ca veni vorba, ce dracu era cu ARO ala in cusca leoaicei?). Plus ca lamele alea cred ca ar prefera sa vada un copac, ceva, decat o vilana din Pipera. Ca sa nu mai zic ca probabil ar ajuta mult si la promovare: lumea ar face mai multe poze in care sa se vada animalele, si nu plasele de sarma si gratiile.
Singura chestie nasoala mi s-a parut faptul ca nu prea erau asa multe specii pe cat m-as fi asteptat. Adica n-am vazut lei (masculi), girafe, elefanti, foci sau pinguini, doar ca sa dau cateva example. In schimb poti sa vezi o gramada de pelicani (chiar asa, are cineva idee cum de nu zboara pelicanii aia, ca n-au nici o plasa de sarma deasupra?), jaguar, pantera neagra, multi tigri (si cica-s pe cale de disparitie), maimute, niste ratoni foarte lenesi, o caruta de serpi boa, niste crocodili cam tepeni, lame, rasi, puma, vulturi, o pereche de lebede negre cu bobocei si milioane de papagali (cam astea imi vin acum in minte).
Cat despre fauna cealalta, adica oamenii de pe-acolo, am ramas placut surprins. Bineinteles, o multime de copii (si harmalaia aferenta), iar ceilalti, tineri sau adulti, foarte decenti si in regula. In afara de un distrus cu burta, tricou mulat, etc (cunoasteti specimenul) care arunca cu pietricele intr-un vultur ca sa zboare sa-l vada fi-su, iar nevasta-sa era foarte mandra de el. Si mai erau pe ici pe colo cativa de-astia, dar prea putini ca sa-i bagi in seama.
In concluzie, intr-un weekend in care nu stiti ce sa faceti, eu zic ca merita sa dati o fuga pana acolo, mai evadati un pic din urbanul asta de zi cu zi si va mai relaxati cu o maimutica, ceva :)
Uite si cateva poze (restul sunt pe flickr):
Lansarea noii Clase E de la Mercedes a fost primul eveniment de genul asta la care am fost prezent, si tre’ sa spun ca m-am simtit foarte bine. Ce s-a intamplat mai exact? Pai, pe scurt, vineri dimineata am plecat din Bucuresti vreo 20 de masini (Clasa E toate, bineinteles), am luat-o pe Valea Oltului, ne-am oprit pentru o noapte la Sibiu, iar sambata dimineata am pornit spre Brasov, unde, dupa ce-am mancat, ne-am indreptat inapoi spre Bucuresti.
In astea doua zile am fost cu 3 masini, un 3 litri pe motorina, unul tot de 3 litri, dar pe benzina si un 2.2 litri motorina (din pacate, erau si doua E500 cu cate 388 de caluti, dar s-au trezit altii mai devreme si nu le-am mai prins). De condus, le-am condus doar pe ultimele doua si nu cred ca-i greu de ghicit care mi-a placut mai mult. Cel de 3 litri pe benzina, pe langa faptul ca reactioneaza cam cum te-ai astepta sa reactioneze un motor de aproape 250 de cai, are si un sunet demential, mai ales in depasiri cand apesi pedala pana la fund si intra si kickdownul, cand chiar nu mai ai nevoie de alta muzica. Chiar fascinant. Si o alta chestie care mi-a placut foarte mult a fost suportul lateral activ (nu am retinut exact cum se cheama in cartea tehnica) la scaune. Ce face chestia asta? Pai, atunci cand schimbi directia de mers (fie ca schimbi banda mai agresiv, fie ca iei o curba), “bratele” scaunului se strang astfel incat minunatul tau spate sa nu se miste. Foarte tare! Iar pe 220, pe care l-am condus ultimul, chiar i-am simtit lipsa. Si apropo de 220, nu stiu daca e din cauza ca l-am condus dupa 350-ul pe benzina, dar mi s-a parut putin cam lenes pentru o masina de calibrul asta (iar masina, pe alocuri plictisitoare). In fine, cam atat deocamdata despre masina, mai multe o sa scriu in review-ul pentru rpmgo si varu’ in reviewul lui.
Cat despre calatorie, cum ziceam, a fost foarte fun. Am mers in masina cu varu’ si cu Micul Presedinte si bineinteles ca nu ne-am plictisit deloc. Poate doar Razvan se mai plictisea din cand in cand, cand ne mai uita Dumnezeu (pe mine si pe varu’) vorbind de-ale noastre. Desi cred ca a fost ok si i-au priit, mai ales ca se afla la inceput de bloggerit si era curios sa afle multe. La Sibiu am avut parte de o cazare de nota 10 (sau ma rog, de 5 stele, ca sa fiu in tema) la Palace Resort. Am avut si niste vouchere pentru Spa, dar n-am prea avut timp sa trecem pe-acolo (duty called, iar seara am coborat la restaurantul hotelului unde-am bagat la ghiozdan si am socializat cu lumea de-acolo).
O singura problema am avut-o la hotel, si-anume formatia care-a cantat seara, la cina. Iar chestia asta am observat-o in toate localurile cu formatie live. De ce naiba e muzica data atat de tare? Adica, ok, muzica live, e faina, e interesanta, dar cand tre’ sa tipi din totii rarunchii ca sa te-auda cel de langa tine, parca nu e ok. Mai ales intr-un restaurant, unde se presupune ca lumea nu vine la concert, ci ca sa manance/discute. Si-acum sunt ragusit dupa vineri seara. Si apropo de mancare, hai sa va zic si pe unde-am oprit sa mancam: vineri am oprit la Class parca, un restaurant din Brezoi, de pe Valea Oltului, care nu prea ne-a dat pe spate, singurul avantaj fiind ca, dupa restaurant, am gasit o zona frumusica de facut cateva poze (galeria) si cred ca aici mi-au iesit cele mai misto poze de interior de cand pozez masini (nu c-as fi vreo mare scula de fotograf, dar astea chiar imi plac). Iar sambata am mancat la Prato, prin Piata Sfatului din Brasov, care-a fost foarte misto si-l recomand (nu am idee care sunt preturile, dar nu cred ca-i foarte ieftin).
Pe drumul dintre Brasov si Bucuresti am scapat de Bobby (care-a ramas la Geek Meet in Brasov) si de Razvan (care-a venit cu Oana de la Mercedes) si, in sfarsit, am avut o companie placuta, adica pe Suzana de la Millenium. Foarte interesant de observat a fost reactia celor din jur la vederea noastra. Adica, ce parere ati avea voi de unu’ mai bronzat (dac-asa m-a facut mama!), la volanul unui Mercedes nou nout (n-avea nici un indiciu ca ar fi masina de drive test) cu o tipa frumoasa in dreapta. Exact! A fost foarte fun de imaginat cam ce reactii si ce apelative primim de la cei din jur. Asta apropo de prejudecatile existente in Romania si cat pot dauna ele unui brand gen Mercedes (”nu-mi iau de-ala ca au toti tiganii!”). Pe langa asta, asa cum zice si Razvan in postul lui, drumul n-a fost lipsit de peripetii, dar pana la urma astea sunt sarea si piperul oricarei deplasari. Ma rog, s-ar putea sa ma mai fi si prins vreo doua radare pe drum, dar asta e, vedem peste cateva luni, sper sa nu primesc vreun telefon de la cei de la Mercedes, asa cum am primit de la Subaru, care m-au fericit destul de recent cu o amenda primita asta vara, cand am condus Foresterul.
Oricum, ideea e ca am avut un inceput de weekend frumos, iar evenimentul Mercedes a fost foarte fun si sper ca nu i-am speriat prea tare si ne vor mai chema si data viitoare :)
Nu sunt eu cel mai mare gamer around, dar daca, din pacate, tot am avut ceva mai mult timp liber la dispozitie zilele astea, m-am apucat de jucat Fifa 09 intensiv, de unul singur sau in multiplayer, cu un prieten.
Desi in 09 au bagat o gramada de chestii faine la prima vedere (fault la portar, obstructii, portarul poate sa vina pe final de meci la cornere, etc.), gameplayul e mai slab. Nu intotdeauna mai realist e tot aia cu mai fun. A, si ca sa nu mai spun ca e mult mai greu sa dai goluri decat in cele de pana acum, mai ales ca, for some reason, au hotarat sa renunte la suturile cu exteriorul (eu, cel putin, nu l-am dibuit). Iar faulturile, desi la inceput sunt fun, dupa ce joci ceva mai mult devin de-a dreptul enervante. Adica nu poti sa dai un challenge ca pac, fluiera repede arbitrul. La cornere la fel, daca a apucat sa iasa portarul pe minge, sanatate, fie o prinde, fie se fluiera fault la portar. Ca sa nu mai spun ca sistemul de pase l-au facut idiot de rau de tot. Pe consola poate sunt ok, dar cu tastatura sunt cele mai retardate pase care-au fost vreodata in Fifa.
Una peste alta, merge pierduta vremea cu jocul, dar are unele chestii enervante rau. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu vreau realism 100%, ci vreau sa dau multe goluri si sa ma simt bine jucand. Si uite-asa oftez si-mi aduc aminte de Fifa 2002, care-a fost jocul cel mai fun de jucat in multiplayer din serie.
Buun, astazi UEFA a anuntat ca finala Cupei UEFA (sau Europa League, sau cum dracu’ o sa-i zica) o sa fie la Bucuresti. Sportiv, ne doare undeva de finala, ca in mod cert n-o sa avem o echipa acolo, iar cele care-o sa joace n-o sa prezinte absolut nici un interes (doar, prin vreun mare noroc, sa ajunga vreuna gen Milan sau mai stiu eu). Probabil ca o sa scoatem si ceva bani din asta (cateva zeci de mii de straini, pusi pe mancat, baut, mers la curve, etc.) Bineinteles, ca deja au inceput declaratiile pompoase de genul, “e o victorie a Romaniei si a Bucurestiul”, “e o sansa extraordinara pentru Bucuresti”, “poate creste enorm imaginea Romaniei”. Sanchi, in afara faptului ca echipa lor a castigat sau pierdut o finala de cupa europeana, nu cred ca strainii aia care-o sa vina la meci o sa fie atat de marcati de Bucuresti.
Eu, in schimb, ma bucur pentru o singura chestie. De frica sa nu ne facem de cacat, probabil ca o sa se puna Oprescu pe asfaltat, vopsit, varuit, curatat sau gasit o solutie de a se-ajunge mai repede de la aeroport in oras. Chiar daca o sa fie facute toate cu juma de an inainte de finala, macar de-atunci incolo o sa ramana si Bucurestiul asta cu ceva.
A, si inca o chestie. Cata carne si-a luat de-a lungul timpului Mircea Sandu, sunt convins ca decizia asta i se datoreaza in mare masura si ca o sa ne fie bine tare de tot cu el acolo.
Se dau urmatoarele:
- trebuie sa pleci neaparat din Bucuresti doua zile, exact cand ai un examen la master, la minunata universitate Spiru Haret;
- chiar daca esti fata, suni un prieten foarte bun (sa-i zicem Vlad) si-l rogi sa se duca in locul tau, chiar daca el habar n-are ce studiezi tu acolo;
- prietenul asta accepta, ca na, pe langa faptul ca ti-e prieten si te-ajuta cand ai nevoie (ca sa nu mai zic ca probabil o sa si fie cinstit bine), mai vede si el lume noua.
Cum decurge un examen la master:
- se intra in sala, un fost cinema, probabil de pe vremea lui Nicky, aflat la dracu-n praznic la marginea Bucurestiului;
- se aseaza, alaturi de un foarte bun prieten aflat la acelasi master, in ultimul rand, fix sub fostele proiectoare, unde, nici daca l-ai injura de mama, n-ar avea cum sa ajunga proful;
- se socializeaza, ca deh, daca tot esti acolo, ce rost are sa te plictisesti;
- se ocheste una bucata blonda atragatoare, si i se adreseaza doua, trei complimente intr-un limbaj foarte elevat;
- incepe examenul;
- se noteaza subiectele, se scot cursurile si se incepe copiatul;
- unele subiecte nu-s in cursuri. Nu-i problema, se ia telefonul, se suna prietena care trebuia sa fie la examen. Nu raspunde ca na, e plecata cu treaba.
- se suna alta prietena (dupa ce se injura putin, ca-i galagie prea mare in cinema si nu se-aude), si se cere numarul de telefon al unei a treia prietene, care nu raspundea la numarul ei si care lucreaza in domeniu si stie ce si cum;
- se suna prietena 3, se noteaza indicatiile, se multumeste si se inchide;
- mai ramane un subiect de facut, pe care nu-l gaseste nimeni pe o raza de 20 de metri;
- se stabileste, de comun acord, “bah, bag p**a, cand pleaca blonda plecam si noi” (vezi mai sus pentru detalii despre blonda);
- si gataaa. Asteptam rezultatele, dar preconizam o nota mare.
Acum stau si ma gandesc, la ce naiba te mai pun sa stai un an jumate, cand ai putea binemersi sa te duci, sa platesti si sa-ti dea imediat foaia ca ai master.
Cand am auzit prima oara de Twilight, am zis ca n-am ce cauta la el, dar am fost si, sincer sa fiu, n-a fost chiar atat de rau pe cat ma asteptam. Povestea e ok, actorii asa si-asa, iar ce mi-a placut cel mai mult si cel mai mult a fost ca este probabil singurul film cu vampiri, pe care l-am vazut, in care nu apar binecunoscutii colti deloc. Daca as vrea sa fiu rautacios, as zice ca n-au mai avut bani suficienti pentru machiaj, dar n-am sa fiu. Una peste alta, pentru un film lejer, merge. Si cu ocazia asta am ajuns si, pentru prima oara, la Cinema PRO, care mi s-a parut ok, mai ales fara buluceala de la mall-uri.
Din pacate, mi-am adus aminte inca o data de ce nu-mi place sa merg la cinema in weekenduri si miercurea, un comentariu de pe imdb fiind mai mult decat concludent: “But if you see it in the theater, go during a time when all the little junior high and high school girls are in class; your eardrums will thank you for it. And I swear I lost ten IQ points just listening to them.” Si nu e valabil numai pentru liceeni.
De ce oare nu mai poate omul sa bea linistit o apa plata, ca deja incepe sa ploua cu mistouri inca dinainte de a spune chelneritei “o apa plata, te rog”. De regula, intrebarile care apar sunt:
- Esti la cura?
- Esti bolnav?
- Ti-e rau?
- Ba, da’ esti pi_da?
Da’ dom’le, uneori mai mi-e sete si vreau sa beau o apa (doua, trei), pur si simplu!
Aboneaza-te la feed-ul RSS. Daca nu folosesti RSS, poti sa primeste toate posturile noi in e-mail.
