Cum fu cu BMW X1

Uitasi sa zic cate ceva despre BMW X1, pe care l-am condus saptamana trecuta:

Mi-a placut:
- interiorul cu piele alba si lemn;
- sa-l conduc in oras si mai ales in afara, pe drumuri virajate;
- cutia de viteze foarte ok;
- sistemul audio;
- trapa panoramica face toti banii;
- suportul de pahare :)

Nu mi-a placut:
- pretul maricel: modelul de baza pleaca de la 28.000 de Euro, iar modelul testat costa 40.000 (preturi fara TVA), adica intra binisor peste X3;
- motorul cam zgomotos;
- n-am avut iDrive;
- butoanele pentru ferestre, cele de pe volan si comenzile de la sistemul audio neluminate (o bucurie sa stai sa bajbai dupa ele).

Review-urile complete sunt pe Automod (romana) si RPMGO (engleza).

Blogtrip la Suceava

Si se termina si #blogtrip-ul de la Suceava. Dupa 3 zile obositoare, dar foarte misto:

- am cunoscut lume noua si faina din Bucuresti, Suceava, Botosani, Iasi si Oradea;

- Cetatea Neamt este, poate, cel mai misto restaurat vestigiu din Romania (desi ca sa ajungi pana la ea iti dai duhul de trei ori, are o gramada de panouri cu istorie si povestioare, figurine din ceara, obiecte vechi, etc.);

- restaurantul Latino din Suceava is da shit (da clasa multor restaurante cu pretentii din Bucuresti);

- ciorba radauteana este, fara indoiala, cea mai buna ciorba pe care-am mancat-o in viata mea (e aproape la fel ca ciorba de burta, doar ca are carne de pui in loc de burta);

- Cetatea de scaun din Suceava arata misto, restaurata ok, dar prea putine afise cu povesti si istorie (de exemplu, ce dracu se intampla, pe vremuri, in camera numita “Pulberarie”? Se faceau aia pulbere? era combinatie de pub cu berarie? se tineau prafuri? Puneti, dom’le, un panou, ca sa stie tot curiosul);

- camera tronului (posibil sa nu fi retinut bine numele) de la muzeul de istorie din Suceava e foarte tare (“Moldova nu e a mea si nici a vostra, ci a urmasilor urmasilor vostri” zice Stefan, care era si el pe-acolo, cu tot cu fi-su, dar Andrei n-a catadicsit sa-i prinda si pe ei);

- Artistul e un mic baron local si-i multumim ca ne-a ghidat prin viata sociala si istorica a Sucevei;

- desi nu pare la inceput, La Fierarie e un pub undeva pe langa portul din Suceava unde te poti distra…gasca sa fie misto si bineinteles, Haddaway (mai jos e si-o poza cu je, facuta de Bogdan);

- sa conduci Suceava – Bucuresti in zi de alegeri prezidentiale nu-i cel mai placut lucru;

- am ras de m-am cracanat, cu Adi Ciubotaru, Tudor Galos si compania, de iepuri sinistri, orientarile politice ale lui Bobby, bucatari turci, pinguini, etc.

A mai scris multa lume despre deplasare, dar e prea tarziu sa stau acum sa colectez linkuri, facem mai incolo.

Weekend movies: 2012 si Surrogates

Weekendul asta n-am facut cele mai fericite alegeri in ceea ce priveste filmele:

Surrogates Mda, Brusc Willis a imbatranit, dar tot ne salveaza pe toti apasand Shift+Enter, asta, bineinteles, dupa ce-l bate inclusiv femeia de serviciu de pe platourile de filmare. O combinatie de Gamer cu Matrix cu I,Robot si cu alte filme de genul, mi s-a parut foarte slab; pe alocuri nici nu stiu ce s-a intamplat, ca nu mai vedeam de cascat.

2012 De cand am vazut prima oara trailerul, l-am asteptat cu ceva nerabdare. N-a fost nici foarte slab, dar nici cum ma asteptam. Efectele speciale au fost ok, dar gramada de clisee l-au facut slab (de genul ca atunci cand nu anunti 6 miliarde de oameni ca o sa moara, “that’s when we lose our humanity!”…sanchi, de parca nu stie toata lumea de ce suntem in stare cand ne panicam). Anyway, destul de slabut filmul, dar nu e de ocolit.

Romania in Top Gear

Ca orice pasionat de masini, aseara am vazut inceputul noului sezon de Top Gear si ca orice roman, il asteptam cu si mai mare interes, tinand cont ca a fost difuzata aventura celor trei, in Romania. Inainte sa apuc sa-l vad, vazusem cateva minute pe YouTube, cu partea in care da tirul peste Sandero (si cand zice May la misto ca vorbim ungureste) si primul gand a fost: “Vai de capul nostru, mi-e si frica sa vad tot episodul, mai bine nu mai veneau!”

Dar n-a fost asa si episodul a iesit foarte, foarte misto. Nu stiu cum naiba, dar parca au reusit sa prinda perfect cam tot ce inseamna Romania, de la opulenta parcarii de la Rex (“Jag, Porsche, Ferrari, Ferrari…another Ferrari”) pana la catunele pline de tigani, drumuri prafuite, carute si Dacii “clasice”. Si da, desi avem numai 250 de km de autostrazi, desi o parte din drumuri produc febra musculara masinilor, desi Romania n-apare pe GPS-uri (sau daca apare, lipsesc mici localitati ca Ploiestiul), avem si chestii bune, cum ar fi tuica si Casa Poporului :))

Si nu stiu altii cum sunt, dar partea cu Transfa..raga…rga…gras…garasanul mi-a facut pielea de gaina. Au ei de regula o echipa de filmare incredibila, dar acum, cand am vazut drumul asta pe care am mers de multe ori, parca a fost si mai si. Bine naibii ca a fost inchis pentru ei, ca altfel era plin ochi de grataragii si nu se vedeau masinile de fum. Nu stiu daca au fost “baieti finuti”, dar cand auzi “This is the best road in the world” de la niste oameni care au facut zeci de mii de kilometri pe cele mai faine drumuri din lume, parca nu suna rau deloc. Iar incheierea a fost la fel, de nota 10: “Thank you Romania for having us! Can we stay here…forever?”. Una peste alta, chiar ne-au facut reclama bunicica, te pomenesti ca o sa se umple acum Transfagarasanul de supercar-uri. Numai bine vin, acum cand trebuie sa se inchida :D Click aici pentru restul postului »

S-a pus praful

…de cand n-am mai scris aici. Si nu de alta, dar de cand Andrei e in charge cu partea editoriala la rpmgo, simt ca incepe sa ma manance rugina. Asa ca trebuie luate masuri!

Weekend superb la Raliul Sibiului

Nu pot sa zic ca am fost vreodata un fan inrait al raliurilor, desi intotdeauna mi s-a parut unul dintre cele mai fascinante motorsporturi (ca sa nu mai zic ca am jucat Colin McRae 2 de mi-au sarit capacele). Ei bine, weekendul trecut am avut sansa sa vad ce inseamna cu adevarat sportul asta si nu numai.

Vineri dimineata, la 6 jumate si dupa vreo 2 ore de somn, m-am urcat in masina cu varu si ne-am pornit spre Sibiu sa vedem Raliul Sibiului, invitati fiind de catre Citroen (partenerul competitiei). Primul eveniment la care-am participat a fost Super Speciala, fiind practic primul meu contact live cu un raliu. Desi ne-a plouat putin inainte (doua poze in care apar in toata splendoarea mea aici si aici), am gasit un loc numai bun de cascat gura, undeva in mijlocul traseului si apoi ne-am uitat la baieti cum se dau. Nu prea eram noi familiarizati cu regulamentul exact al super specialelor, asa ca nu ne-am dat seama cine-a castigat, dar spectacolul a fost pe cinste.

Dupa un somn bun, a doua zi a fost o zi de relaxare. Eram rupti de somn vineri noaptea, asa ca am dormit destul de mult sambata, si nu am mai ajuns la celelalte etape ale raliului. In schimb, ne-am relaxat pe la hotel (piscina, sauna and shit). Am stat la acelasi hotel ca in deplasarea cu Mercedes de acum cateva luni, hotel ce-a avut mare petrecere de rebranduire vineri seara. A fost destul de interesant sa ‘navigam’ in pantaloni scurti si-n adidasi printre o multime de oameni imbracati la zece ace (inclusiv draga noastra ministra, Elena Udrea), chiar ne-am simtit speciali :D

Seara in schimb, dupa cina, am hotarat sa mergem la petrecerea after-rally dintr-un club din Sibiu, Liquid pe numele lui (chiar e un club misto), de unde, desi ne-am propus sa nu stam mult, am plecat in jur de 4 jumate. Si numa’ bine ca duminica ne-am trezit la 8 pentru cea mai tare activitate a weekendului, adica datul cu masina de raliu (un Citroen C2R2 Max), alaturi de Phillippe Bugalski, unul dintre cei mai experimentati piloti ai Citroen.

Desi am fost doar co-pilot, a fost incredibil si mi-a confirmat ce am zis si la inceputul postului, ca raliul este in mod clar unul dintre cele mai tari competitii cu masini. Singurul motiv pentru care m-as mai fi dat jos din masina aia ar fi fost ca sa trec pe locul soferului, dar din pacate nu s-a putut, asa ca m-am multumit doar cu cateva ture de super speciala. Si daca inainte de treaba asta imi propusesem oricum sa merg sa fac o scoala de pilotaj (ma gandisem la Titi Aur, dar este destul de scump), acum in mod cert o sa urc asta in lista de prioritati.

Oricum, ideea e ca a fost un weekend foarte misto; am urcat pentru prima oara in viata mea intr-o masina de raliu, am cunoscut multi oameni faini (printre ei si Simon Jean Joseph, dublu campion european de raliu si actualul director competitii clienti de la Citroen) si m-am simtit foarte bine. A, si am apucat sa conduc un pic noul Citroen C3 Picasso, o masina incredibil de funky, pe care o sa o iau zilele astea pentru un test mai in amanunt. Bineinteles, toate astea nu erau posibile fara Citroen, caruia trebuie sa-i multumim, in special Laurei.

Restul pozelor (nu-s foarte multe) aici.

Noua forma de cersetorie sau Romania-i plina de rable?

In ultima vreme am dat peste doi insi care m-au facut sa ma gandesc la Filantropica si sa-mi pun intrebarea din titlu.

Prima oara, acum vre-o luna, ma intorceam din oras intr-o noapte si, la prima intersectie de la Unirii spre Sf. Vineri, vine un pustan, imbracat bine, cu telefonul in mana, care imi zice ca-i din Magurele, ca-i venit cu o Dacie si ca i s-a rupt nu stiu ce curea. Ii trebuiau 170 de mii.

A doua oara, weekendul trecut, am dat o fuga pana la mare sambata si, cand m-am oprit la un Petrom de la iesire din Constanta, vine un tip, tot la fel, imbracat decent, cu un Mercedes de-o seama cu mine si cu o tipa in dreapta, care-mi zice ca-i din Bucuresti si ca nu stiu ce probleme a avut la baia de ulei (unde poti sa-ti farami baia de ulei la mare, n-am idee) si ca daca pot sa-l ajut cu niste bani de benzina sa ajunga inapoi in Bucuresti.

Amandoi m-au luat cu “frate, te vad ca esti sofer si poate stii si tu cum e” si s-au oferit sa-mi dea permisul si sa-mi dea banii inapoi cat de curand. Nu, nu stiu cum e, dar i-am ajutat pe amandoi si daca mi-am luat teapa, aia e, nu dau faliment si eu sa fiu sanatos, iar ei chiar sper sa ramana cu masina-n drum. Totusi, nu puteam sa nu ma pun in locul cuiva care chiar pateste asa ceva, mai ales a tipului din Constanta: cine stie cum sa se alinieze planetele si sa raman cu masina-n drum la dracu-n praznic, fara bani si fara telefon si singura solutie sa fie cerutul de bani bunilor samariteni. Pe langa faptul ca ar trebui sa fiu foarte disperat, cred ca as intra in pamant de rusine, mai ales ca in mod cert 9 oameni din 10 ar zice ca cersesc. Pe de alta parte, Filantropica a fost un film foarte fain.

In fine, revin la intrebarea din titlu…a aparut o noua forma de cersit (un prieten mi-a zis ca l-a abordat si pe el un tip la Unirii, cu o poveste asemanatoare, dar in alta seara) sau Romania s-a umplut de tigai pe roti cu care nu poti sa mai mergi nici macar 20 de km fara sa ramai cu ea-n drum? S-a mai intalnit cineva cu indivizi de-astia?

La mare cu blogerii/twitteristii

Prima oara ma suna varu’ sambata seara pe la 10-11 si-mi zice “ba, in 4 ore plecam la mare, te bagi?”. Bineinteles c-am zis ca da, mai ales ca de vreo doua saptamani visam numai la o baie in mare. Totusi plecarea s-a amanat pentru luni dimineata, cand impreuna cu alti sapte twitteristi ne-am urcat in doua masini, una dintre ele fiind un BMW seria 3 facelift touring (adica break), ocazie cu care-am si testat masina. Eu i-am avut pasageri pe Adi, Buddha si Diana, in timp ce cu Bobby au mers Corina, Sorin si Iulian si Iuliana.

Cum am zis ca traseul obisnuit spre mare e prea boring, am luat-o pe o ruta alternativa, adica prin Calarasi, am trecut Dunarea cu bacul la Ostrov, Adamclisi, Negru Voda, Mangalia. A fost misto traseul, mai ales ca n-am fost niciodata pe-acolo. Ruinele de la Adamclisi sunt…ca niste ruine, iar ‘ghidul’ de-acolo, nea Soare, ne-a/m-a delectat cu detalii picante din istoria cetatii si nu numai.

Si in sfarsit am ajuns la mare, unde-am hotarat sa ne oprim la 2 Mai sa facem baie si, dupa ce-am facut un pic de slalom printre nudisti, in sfarsit am ajuns anul asta sa fac o baie. Cam multi bolovani pe fund, dar apa a fost excelenta. Si cum totusi imi mersese prea bine in ziua aia, trebuia sa se intample ceva prost si sa rada toata lumea de mine. Cum eram toti rupti de foame, ne-am dus la o terasa de pe plaja de la 2 Mai, unde, intr-un moment nefericit, am hotarat sa aleg saramura de chefal. Iar aceasta saramura de chefal, care nu e cu nimic deosebit de orice alt peste (in afara ca-i mult mai mare decat o hamsie), a costat frumoasa suma de 81 de roni. Super. Am reusit performanta ca intr-o carciuma vai capul ei din 2 Mai sa mananc mai scump decat am mancat vreodata in Bucuresti (ca am mai avut si ciorba si bauturi in afara de micul Flipper). Da’ nu-i nimic, la valoarea mea…

Si in sfarsit am ajuns la destinatia noastra, adicatelea Vama, unde negociatorii nostri de top, Adi si Buddha au gasit cazare la vila Doriana. Cazarea a fost foarte ok la pret si la conditii, singurele chestii naspa fiind caldura infernala de dimineata (la camerele cu vedere la mare) si peretii cam subtiri, care nu prea iti permit secrete cu restul locatarilor. In fine, dupa un dus si putina odihna am plecat pe plaja, unde-am baut o bere, doua, trei, am dansat, ne-am minunat de calitatile acestui Michael Flatley al blogosferei care este Ciubotaru, am ras mult, unii au facut baie, etc.

A doua zi ne-am trezit de dimineata, am mai facut o baie scurta si in Vama (apa foarte misto si aici) si apoi ne-am urnit spre Bucuresti. Oricum, a fost o micro-vacanta foarte faina, m-am simtit bine si parca n-as mai fi plecat de la mare nici mort. Cred ca mi-e cam dor de o vacanta de-aia in care sa stau cateva zile bune fara sa fac nimic, doar cu burta la soare, sa fac baie si sa beau un suc rece cu gheata.

LE: Ah, si era sa uit…ca in fiecare deplasare, bineinteles ca s-a gasit cineva sa imi faca o poza perfecta pentru hi5 :D

Pozele-s facute de Adi si Sorin.

LLE: Au mai scris de escapada Adi, Buddha, Corina si Sorin.

Blog picat

Mda, am schimbat blogul pe alt server si, datorita unor mici probleme administrative am pierdut cateva posturi, cele mai recente (ultimul backup era facut cu ceva timp in urma). Asa ca mi-am facut de lucru si a trebuit sa iau posturile la mana din cache-ul de la yahoo si google. Am facut treaba asta, acum mai am de luat si comentariile dar alta data, cand o sa mai am timp. Asta e, shit happens!

Amical de lux la fotbal, cu echipa locala Nucet

Sambata, 4 aprilie, la ora 11 (plus minus 5 minute), pe stadionul local din Nucet, Dambovita, echipa din localitate a intalnit, intr-un meci amical de lux, o selectionata de vis de amatori din Bucuresti. De la oaspeti, cel mai cunoscut jucator a fost, fara doar si poate, numarul 6, Vlad Balan. Dupa modelul Barcelonei, oaspetii au refuzat nenumarati sponsori si au jucat cu tricouri inscriptionate cu Asociatia Umanitate, toate incasarile mergand spre aceasta asociatie.

Meciul a inceput intr-o nota de dominare a gazdelor care au pus presiune pe adversar, dar defensiva oaspetilor, condusa magistral de Balan, a reusit sa tina piept cu brio. Asta pana prin minutul 15 cand, pe fondul unei greseli de portar, gazdele deschid scorul prin cel mai periculor om al lor, numarul 9. Oaspetii nu reusesc sa-si revina si, cateva minute mai tarziu, gazdele lovesc iar, pe un contraatac atacantul dreapta reusind sa il invinga pe portar cu un sut bine plasat la coltul scurt.

Acesta a fost momentul in care oaspetii incep sa se adune si, dupa cateva actiuni mai mult sau mai putin coerente, cel mai activ jucator este busculat in careu iar arbitrul dicteaza lovitura de pedeapsa. Gazdele protesteaza pentru ca arbitrul, care printre altele e neam cu Balan de la oaspeti, n-a judecat corect faza iar reluarile par sa-l contrazica pe central. Se pare ca cineva e sus si vede, pentru ca penalty-ul este irosit de capitanul bucurestenilor, care executa foarte slab.

Simtind glontul cum le-a trecut pe langa ureche, gazdele incep din nou sa atace si, cateva minute mai tarziu, tusierul nu vede un offside care era evident din elicopter si numarul 9 reuseste sa majoreze scorul la 3-0. Cateva minute mai tarziu, pe fondul unei nesincronizari in apararea oaspetilor, acestia reusesc sa mai marcheze inca in gol, asa ca tabela arata la pauza un neverosimil 4-0. A fost momentul in care suporterii oaspetilor (majoritatea fete), veniti in deplasare cu echipa, de la Bucuresti, au inceput sa aiba o atitudine ostila si sa afiseze bannere acuzatoare, de genul asta.

Dupa ce, la pauza, antrenorul oaspetilor si-a bagat jucatorii in sedinta, acestia au parut complet schimbati si mult mai motivati in actul secund. Apararea a efectuat un joc la offside impecabil iar in atac au reusit sa puna presiune pe adversari. Asa ca, firesc, in minutul 62, numarul 9 de la oaspeti preia frumos in careul advers, dribleaza adversarul, carui nu-i ramane de facut decat sa atinga mingea cu mana si se fluiera hent si lovitura de pedeapsa. Cum jucatorii se temeau de presiunea suporterilor, Balan ia hotarat mingea, ca Lacatus la Sevilla, si il executa cu sange rece pe portarul advers, cu un sut bine plasat in dreapta acestuia. 4-1 si oaspetii incep sa spere.

Dar sperantele le sunt naruite cateva minute mai tarziu, cand numarul 9 scapa pe contraatac si Balan, desi a alergat langa el de la mijlocul terenului, nu a reusit sa impiedice un nou gol, ducand scorul la 5-1. Oaspetii au reusit sa-si creeze o sumedenie de ocazii pana la final, dar una singura a fost materializata, in minutul 81, cand portarul gazdelor este invins cu un sut sec din interiorul careului de 16 metri. Asadar, scorul final a fost 5-2 pentru gazde, insa oaspetii au lasat o impresie foarte buna, la berea de dupa meci primind invitatie de la patronul echipei dintr-un sat vecin de a sustine un amical de lux si in aceasta localitate. Detaliile urmeaza a fi stabilite in curand, dar se pare ca evenimentul va avea loc dupa Paste.

Desi n-au fost cine stie ce conditii (terenul putin denivelat, iarba asa si-asa), fotbalul a fost foarte, foarte fain. Pacat ca n-am fost obisnuit cu efortul enorm depus, si pe final de reprize m-au cam lasat picioarele. Dar mi-am revenit revenit dupa meci, la o bere. Dar oricum, la vremea superba de-atunci, a fost un mod excelent de-a incepe weekendul: miscare, fotbal, prieteni, bere…nota 10. Si da, stiu, as fi putut fi un jurnalist sportiv de succes :D