Aventura #prinromania Banat si Oltenia : traseul

Nici nu stiu de unde sa incep povestea ultimelor 5 zile, pentru ca am trait si am vazut foarte multe si-mi este greu sa le pun pe toate in ordine. Din pacate, fiind unul dintre soferii de serviciu, n-am reusit sa scriu dupa fiecare zi in parte, pentru ca atunci cand ajungeam la hotel, urma un dus si-apoi mos Ene venea destul de brutal si-mi inchidea ochii imediat. Totusi, tre sa incep de undeva, asa ca, in postul asta, o sa scriu despre traseu, urmand ca, in alt post sa zic si ce minunatii am vazut. De fapt, daca stau sa ma gandesc, cred ca vor fi mai multe posturi, nu de alta, dar am vazut prea multe si prea interesante ca sa ingramadesc totul in cateva cuvinte.

Nu o sa mai zic si eu ce e cu proiectul “Redescopera Romania” al celor de la Petrom, impreuna cu Bobby, pentru ca deja s-a scris foarte mult despre el (puteti citi totul pe pagina de Facebook a Petrom sau in postul explicativ de la varu’).

Dupa primele doua episoade, in care au vizitat Moldova si Transilvania, acum a venit randul Olteniei si Banatului, unde am reusit sa intru si eu, alaturi de Bobby, Ana Bulgar, Adrian Ciubotaru, Andra Zaharia, Cosmin Tudoran, Simona Cuibus, Anne Marie si, un echipaj aparte, Doru Panaitescu si Augustin Radu. Desi traseul era, in mare parte, acelasi cu cel din blogtrip Timisoara, abia asteptam sa vad toate obiectivele de pe parcurs, la care nu am avut timp sa ne oprim asta primavara.

Click aici pentru restul postului »

Noua forma de cersetorie sau Romania-i plina de rable?

In ultima vreme am dat peste doi insi care m-au facut sa ma gandesc la Filantropica si sa-mi pun intrebarea din titlu.

Prima oara, acum vre-o luna, ma intorceam din oras intr-o noapte si, la prima intersectie de la Unirii spre Sf. Vineri, vine un pustan, imbracat bine, cu telefonul in mana, care imi zice ca-i din Magurele, ca-i venit cu o Dacie si ca i s-a rupt nu stiu ce curea. Ii trebuiau 170 de mii.

A doua oara, weekendul trecut, am dat o fuga pana la mare sambata si, cand m-am oprit la un Petrom de la iesire din Constanta, vine un tip, tot la fel, imbracat decent, cu un Mercedes de-o seama cu mine si cu o tipa in dreapta, care-mi zice ca-i din Bucuresti si ca nu stiu ce probleme a avut la baia de ulei (unde poti sa-ti farami baia de ulei la mare, n-am idee) si ca daca pot sa-l ajut cu niste bani de benzina sa ajunga inapoi in Bucuresti.

Amandoi m-au luat cu “frate, te vad ca esti sofer si poate stii si tu cum e” si s-au oferit sa-mi dea permisul si sa-mi dea banii inapoi cat de curand. Nu, nu stiu cum e, dar i-am ajutat pe amandoi si daca mi-am luat teapa, aia e, nu dau faliment si eu sa fiu sanatos, iar ei chiar sper sa ramana cu masina-n drum. Totusi, nu puteam sa nu ma pun in locul cuiva care chiar pateste asa ceva, mai ales a tipului din Constanta: cine stie cum sa se alinieze planetele si sa raman cu masina-n drum la dracu-n praznic, fara bani si fara telefon si singura solutie sa fie cerutul de bani bunilor samariteni. Pe langa faptul ca ar trebui sa fiu foarte disperat, cred ca as intra in pamant de rusine, mai ales ca in mod cert 9 oameni din 10 ar zice ca cersesc. Pe de alta parte, Filantropica a fost un film foarte fain.

In fine, revin la intrebarea din titlu…a aparut o noua forma de cersit (un prieten mi-a zis ca l-a abordat si pe el un tip la Unirii, cu o poveste asemanatoare, dar in alta seara) sau Romania s-a umplut de tigai pe roti cu care nu poti sa mai mergi nici macar 20 de km fara sa ramai cu ea-n drum? S-a mai intalnit cineva cu indivizi de-astia?

La mare cu blogerii/twitteristii

Prima oara ma suna varu’ sambata seara pe la 10-11 si-mi zice “ba, in 4 ore plecam la mare, te bagi?”. Bineinteles c-am zis ca da, mai ales ca de vreo doua saptamani visam numai la o baie in mare. Totusi plecarea s-a amanat pentru luni dimineata, cand impreuna cu alti sapte twitteristi ne-am urcat in doua masini, una dintre ele fiind un BMW seria 3 facelift touring (adica break), ocazie cu care-am si testat masina. Eu i-am avut pasageri pe Adi, Buddha si Diana, in timp ce cu Bobby au mers Corina, Sorin si Iulian si Iuliana.

Cum am zis ca traseul obisnuit spre mare e prea boring, am luat-o pe o ruta alternativa, adica prin Calarasi, am trecut Dunarea cu bacul la Ostrov, Adamclisi, Negru Voda, Mangalia. A fost misto traseul, mai ales ca n-am fost niciodata pe-acolo. Ruinele de la Adamclisi sunt…ca niste ruine, iar ‘ghidul’ de-acolo, nea Soare, ne-a/m-a delectat cu detalii picante din istoria cetatii si nu numai.

Si in sfarsit am ajuns la mare, unde-am hotarat sa ne oprim la 2 Mai sa facem baie si, dupa ce-am facut un pic de slalom printre nudisti, in sfarsit am ajuns anul asta sa fac o baie. Cam multi bolovani pe fund, dar apa a fost excelenta. Si cum totusi imi mersese prea bine in ziua aia, trebuia sa se intample ceva prost si sa rada toata lumea de mine. Cum eram toti rupti de foame, ne-am dus la o terasa de pe plaja de la 2 Mai, unde, intr-un moment nefericit, am hotarat sa aleg saramura de chefal. Iar aceasta saramura de chefal, care nu e cu nimic deosebit de orice alt peste (in afara ca-i mult mai mare decat o hamsie), a costat frumoasa suma de 81 de roni. Super. Am reusit performanta ca intr-o carciuma vai capul ei din 2 Mai sa mananc mai scump decat am mancat vreodata in Bucuresti (ca am mai avut si ciorba si bauturi in afara de micul Flipper). Da’ nu-i nimic, la valoarea mea…

Si in sfarsit am ajuns la destinatia noastra, adicatelea Vama, unde negociatorii nostri de top, Adi si Buddha au gasit cazare la vila Doriana. Cazarea a fost foarte ok la pret si la conditii, singurele chestii naspa fiind caldura infernala de dimineata (la camerele cu vedere la mare) si peretii cam subtiri, care nu prea iti permit secrete cu restul locatarilor. In fine, dupa un dus si putina odihna am plecat pe plaja, unde-am baut o bere, doua, trei, am dansat, ne-am minunat de calitatile acestui Michael Flatley al blogosferei care este Ciubotaru, am ras mult, unii au facut baie, etc.

A doua zi ne-am trezit de dimineata, am mai facut o baie scurta si in Vama (apa foarte misto si aici) si apoi ne-am urnit spre Bucuresti. Oricum, a fost o micro-vacanta foarte faina, m-am simtit bine si parca n-as mai fi plecat de la mare nici mort. Cred ca mi-e cam dor de o vacanta de-aia in care sa stau cateva zile bune fara sa fac nimic, doar cu burta la soare, sa fac baie si sa beau un suc rece cu gheata.

LE: Ah, si era sa uit…ca in fiecare deplasare, bineinteles ca s-a gasit cineva sa imi faca o poza perfecta pentru hi5 :D

Pozele-s facute de Adi si Sorin.

LLE: Au mai scris de escapada Adi, Buddha, Corina si Sorin.

Zoo Baneasa

Dupa ce acum ceva timp am mai avut o incercare esuata de a ajunge la Gradina Zoologica, weekendul asta, mai ales ca vremea a fost superba, am reusit in sfarsit s-o vizitez iar dupa foarte multi ani. Fata de data trecuta cand am cautat, acum am reusit si am gasit pe net cateva informatii despre Zoo, ba chiar au si site acum. Pe langa faptul ca site-ul lor arata infiorator (ce-i drept, macar exista si ofera cateva informatii de baza, cum ar fi programul si taxa de intrare), nu stiu care-au fost desteptii care au aprobat si creat logo-ul (este si la poarta de intrare si pe toate materialele promotionale). Adica sunt singurul care citeste ‘Zee’? Asta ca sa nu mai spun de animatia aia de pe site, din dreapta, cu leul si tigrul, care saracii arata gay rau de tot (not that there’s anything wrong with that).

In fine…am ajuns la gradina zoologica (desi, daca stiam, ma duceam in timpul saptamanii, pentru ca a gasi un loc de parcare in zona aia e adevarata aventura si e bine daca reusesti sa nu-ti zgarii masina). Tre sa spun ca mi-a placut ce-am vazut…animalele mi s-au parut foarte ingrijite, grasune si unele destul de vioaie. Pacat de custile care iti dadeau senzatia aia aiurea de captivitate. Chiar ma gandeam la treaba asta…eu n-am reusit sa ajung pe la nici un Zoo de afara, dar am prieteni care-au fost la gradinile zoologice de prin Barcelona, Viena, si mi-au povestit ca nu prea exista custi, ci se gasesc metode mai ‘naturale’ de protectie a oamenilor/animalelor. Oare nu se poate face si la noi ceva de genul asta? Adica sa se ia gradina zoologica de-acolo (ca tot valoreaza terenul ala o caruta de bani) si sa se mute undeva in camp, pe o suprafata mult mai mare, unde sa se poate crea niste habitate cum trebuie (ca veni vorba, ce dracu era cu ARO ala in cusca leoaicei?). Plus ca lamele alea cred ca ar prefera sa vada un copac, ceva, decat o vilana din Pipera. Ca sa nu mai zic ca probabil ar ajuta mult si la promovare: lumea ar face mai multe poze in care sa se vada animalele, si nu plasele de sarma si gratiile.

Singura chestie nasoala mi s-a parut faptul ca nu prea erau asa multe specii pe cat m-as fi asteptat. Adica n-am vazut lei (masculi), girafe, elefanti, foci sau pinguini, doar ca sa dau cateva example. In schimb poti sa vezi o gramada de pelicani (chiar asa, are cineva idee cum de nu zboara pelicanii aia, ca n-au nici o plasa de sarma deasupra?), jaguar, pantera neagra, multi tigri (si cica-s pe cale de disparitie), maimute, niste ratoni foarte lenesi, o caruta de serpi boa, niste crocodili cam tepeni, lame, rasi, puma, vulturi, o pereche de lebede negre cu bobocei si milioane de papagali (cam astea imi vin acum in minte).

Cat despre fauna cealalta, adica oamenii de pe-acolo, am ramas placut surprins. Bineinteles, o multime de copii (si harmalaia aferenta), iar ceilalti, tineri sau adulti, foarte decenti si in regula. In afara de un distrus cu burta, tricou mulat, etc (cunoasteti specimenul) care arunca cu pietricele intr-un vultur ca sa zboare sa-l vada fi-su, iar nevasta-sa era foarte mandra de el. Si mai erau pe ici pe colo cativa de-astia, dar prea putini ca sa-i bagi in seama.

In concluzie, intr-un weekend in care nu stiti ce sa faceti, eu zic ca merita sa dati o fuga pana acolo, mai evadati un pic din urbanul asta de zi cu zi si va mai relaxati cu o maimutica, ceva :)

Uite si cateva poze (restul sunt pe flickr):

Scula mare masterul asta

Se dau urmatoarele:

- trebuie sa pleci neaparat din Bucuresti doua zile, exact cand ai un examen la master, la minunata universitate Spiru Haret;
- chiar daca esti fata, suni un prieten foarte bun (sa-i zicem Vlad) si-l rogi sa se duca in locul tau, chiar daca el habar n-are ce studiezi tu acolo;
- prietenul asta accepta, ca na, pe langa faptul ca ti-e prieten si te-ajuta cand ai nevoie (ca sa nu mai zic ca probabil o sa si fie cinstit bine), mai vede si el lume noua.

Cum decurge un examen la master:

- se intra in sala, un fost cinema, probabil de pe vremea lui Nicky, aflat la dracu-n praznic la marginea Bucurestiului;
- se aseaza, alaturi de un foarte bun prieten aflat la acelasi master, in ultimul rand, fix sub fostele proiectoare, unde, nici daca l-ai injura de mama, n-ar avea cum sa ajunga proful;
- se socializeaza, ca deh, daca tot esti acolo, ce rost are sa te plictisesti;
- se ocheste una bucata blonda atragatoare, si i se adreseaza doua, trei complimente intr-un limbaj foarte elevat;
- incepe examenul;
- se noteaza subiectele, se scot cursurile si se incepe copiatul;
- unele subiecte nu-s in cursuri. Nu-i problema, se ia telefonul, se suna prietena care trebuia sa fie la examen. Nu raspunde ca na, e plecata cu treaba.
- se suna alta prietena (dupa ce se injura putin, ca-i galagie prea mare in cinema si nu se-aude), si se cere numarul de telefon al unei a treia prietene, care nu raspundea la numarul ei si care lucreaza in domeniu si stie ce si cum;
- se suna prietena 3, se noteaza indicatiile, se multumeste si se inchide;
- mai ramane un subiect de facut, pe care nu-l gaseste nimeni pe o raza de 20 de metri;
- se stabileste, de comun acord, “bah, bag p**a, cand pleaca blonda plecam si noi” (vezi mai sus pentru detalii despre blonda);
- si gataaa. Asteptam rezultatele, dar preconizam o nota mare.

Acum stau si ma gandesc, la ce naiba te mai pun sa stai un an jumate, cand ai putea binemersi sa te duci, sa platesti si sa-ti dea imediat foaia ca ai master.

Cabana Bolboci, se poate si mai bine

Weekendul trecut am sarbatorit ziua unui bun prieten cu o deplasare la cabana Bolboci, din Bucegi. Desi citesem tot felul de prostii pe net, drumul pana acolo (prin Moroieni), a fost foarte bun, desi plouase cu doua zile inainte. Cabana este, fara doar si poate, asezata intr-un loc superb, pe malul lacului Bolboci. De-acolo am mers pana la Pestera Ialomitei (frumusica) si pana la Hotel Pestera. Peisajele sunt extraordinare, asa ca daca are cineva de gand sa mearga p-acolo, sa se duca neaparat; eu sigur o sa ma mai duc.

Problema e ca in nici un caz nu o sa mai stau la cabana Bolboci. Nu suntem genul de grup care sa lasam prapad dupa noi, chiar daca mergem sa sarbatorim, cum a fost cazul saptamana asta. Din contra, intotdeauna am respectat locurile pe unde-am fost. Dar proprietarii (sau cabanierii, sau ce dracu or fi) de la Bolboci, sunt de-a dreptul penibili. In primul rand, ne-am dus sa cerem vreo doua lemne pentru gratar, ca deh, ne-am gandit ca-n mijlocul padurii nu ne trebuie sa ne luam cu noi de-acasa. Tocmai primisera un transport de lemne si tot taia unul de zor la ele, asa ca ne-am gandit ca 2 lemne ne pot da si noua. Mai, mai sa ne ia la bataie tanti cand am intrebat-o, ca cica alea-s lemne pentru centrala si ca sa ne ducem sa ne cautam in padure. Ok, hai ca-nteleg, lemnu-i scump, da plm, nu poti sa tai si tu acolo un brat de lemne sa aiba turistii, ca n-aveam de gand sa gatim pentru un batalion, ci sa facem cativa mici si niste friptura. In fine, pana la urma da-i si cara lemne din padure.

Doi la mana. Am facut noi linistiti focul pe un gratar metalic, intr-un loc in care se vazuse ca mai fusese facut. Iar vine la noi tanti, cu angajatul de-acolo, ca suntem nebuni la cap, ca dam foc la cabana si ca se ne mutam. Atunci mi-a sarit mie tandara si i-am zis sa se calmeze si in loc sa zbiere la noi sa ne zica unde sa ne mutam. Plus ca maimutoiul ala care venise cu ea, ne ia ca “acu’ v-arunc grataru’ in lac”. Ma, zi sa mori tu? Si cam cine crezi ca sare dupa el sa-l aduca inapoi? Pana la urma am ramas acolo.

A doua zi, la plecare, disperata tanti ca i-am intrat incaltati in cabana. Noi am stat in anexa, adica o cabanuta de 6 camere, separata de cabana mare. Inteleg, faci urat daca intru in camera, da pe hol (care n-are nici un covor, pres, nimic), vrei sa merg in picioarele goale? Si daca tot esti asa disperata, pune dracu gresie. Costa mai mult, dar baremi dai cu un mop si gata, curat luna. In fine, nici n-am bagat-o in seama, ca ne pregateam sa plecam.

Oricum, ideea e ca locul e superb, cabana (cel putin asta in care am stat noi) era foarte ok (camere nu foarte mari, exact cat iti trebuie, caldura, etc…pacat ca n-aveau si o sala mica unde sa putem sta), dar, in schimb, cabanierii sunt vai de capul lor. Cum am zis, nu suntem grupul care sa facem scandal, dar stau si ma gandesc, oare nu si-au luat-o niciodata pe cocoasa cabanierii aia de la vreunii mai dintr-o bucata?

Glume de avion

Cursa operata de Tarom, se vedea ca avionul trecuse prin multe la viata lui:

Inainte de decolare: “Bai nene, da’ aripa aia are cam multe puncte de sudura pe ea. Au peticit ceva astia la ea!”

Fulger intr-o parte: “Ba, ala a fost fulger, sau a fost de la motor?”

Turbulente: “Hai ma nene, c-abia mi-au intrat banii pe card, ii raman lu’ nevasta-mea toti!?”

Strigand catre masinile de jos: “Caaaade, da-te ba ca caadeee!” (pentru cine stie Margineanu)

Bineinteles ca, intr-un avion de romani, afli si multe lucruri foarte interesante, cum ar fi cat costa curvele in Franta (cam scumpe, 90 de Euro).

‘Minunatul’ E85

Weekendul asta am fost iar la Buzau, cred ca ultima oara pe anul asta, inainte de Craciun. Din pacate a inceput destul de prost vizita. Am plecat destul de tarziu vineri seara din Bucuresti, deci am prins aglomeratie la greu pe E85. Cand am iesit din Afumati, am zis ca sigur prindem accident, pentru ca prea sunt multi dementi care se cred dumnezei doar pentru ca sunt in stare sa apese pedala de acceleratie a unei masini de 6 mii de euro. Din pacate, am avut dreptate. Nici n-am trecut bine de Urziceni si gata, coloana de masini oprite. Accident! Un dement cu un Leon a intrat in depasire si-a facut praf un Audi 80 in care era o familie cu 3 copii sub 6 ani. Singurul care-a supravietuit a fost soferul Leonului. Cu greu am incercat sa ma pun in locul lui. Oare, intr-o situatie asemanatoare, nu preferi oare sa mori si tu? Adica, cum mai poti tu sa pui capul pe perna cand stii ca ai fost un dobitoc si ai omorat 5 oameni? Cum poti tu sa ridici capul apoi si sa te uiti in ochii celor carora le-ai omorat copii/nepotii? Ma rog, asta dupa ce iesi din spital, puscarie, etc.

Am stat in coloana vreo doua ore, din care una nu s-a miscat nici o masina, de pe nici un sens. Toata lumea era afara din masina, pe sensul celalalt, zici ca eram la Liberty Parade. Bineinteles, ca se trezea cate un destept care o lua pe contrasens, desi era plin de oameni pe-acolo.

Astazi, cand ne-am intors, la Urziceni iar accident. Nu atat de grav ca cel de vineri, dar oricum, din ce-am vazut vreo trei sau patru masini implicate. Dupa asta, de curiozitate, m-am uitat la crucile de pe marginea drumului. In 5 km cred ca am vazut 10-15 cruci. “Drumurile europene modernizate”, cum se cheama in codul rutier, mi se par cele mai periculoase chestii care pot exista, mai ales la noi, unde avem o gramada de idioti care stau in mijlocul drumului cu 70 (am dat de postul asta al lui Cabral cautand pe G, ca nu mai stiam care-i banda 1 si care-i banda 2 :D), pentru ca atat vor sau atat poate masina lor. Doamne fereste sa te dai pe banda 1, daca iese vreunu din porumb si-ti fura masina?! Autostrada pe ruta asta foarte putin probabil sa vedem in urmatorii 20 de ani, cu chiu cu vai s-au facut 170 de km in 7 ani sau cat naiba a trecut de cand se lucreaza la A2. Oare cei carora li se va pune poza pe-o cruce de pe marginea E85 in astia 20 de ani ce zic?

De regula nu-mi place sa critic foarte mult, dar vazand drame ca cea de vineri, parca nu poti sa stai indiferent si sa nu injuri pe cei vinovati (vitezomani tampiti, vai-capul-lor-care-abia-se-misca sau autoritati incompetente). Pacat, mare pacat, ca oameni nevinovati isi gasesc sfarsitul din cauza asta. Desi au trecut doua zile de-atunci, inca sunt putin marcat de ce-am vazut, de fiecare data patesc asta cand vad accidente grave. Odihneasca-se in pace!

Sunt bune si smsurile la ceva

Saptamana trecuta mi-am dat seama ca am nevoie sa folosesc un cont de la BRD si ca mi-a expirat cardul. Asa ca m-am dus sa fac altul, ca na, sa ma simt si eu bine cu cat mai multe carduri in portofel. Si azi am primit frumos mesaj ca “Va invitam la agentia BRD sa va ridicati cardul si PIN-ul”. Foarte frumos. Mi se pare mai util decat sa-mi fi dat telefon, ca nu tre sa stea nimeni dupa fundul meu in caz ca nu raspund din prima la telefon, iar mesajul ramane acolo, in caz ca uit.

In fine, ideea e ca uite ca se pot folosi smsurile si pentru altceva decat reclama spam (s-aude Maxx, Kristal si care dracu imi mai trimiteti 10 mesaje pe saptamana cu nu stiu ce petreceri).

La club Atlantis in Buzau

Weekendul asta am dat o tura pana acasa, la Buzau City. Printre altele, m-am intalnit cu niste prieteni si am zis sa dam o fuga si pana la marea deschidere a celui mai nou loc de destrabal din oras, Atlantis. Adica fosta Gradina de Vara, pentru bastinasi.

In primul rand, arata mult mai bine. Chiar foarte bine as putea zice. Pereti albi, palmieri, canapele, piscina, etc. Nu-i rau pentru Buzau. Nici chiar pentru Bucuresti. Pustime multa, ceea ce, la fel, nu-i rau deloc. In schimb, daca n-ai masa rezervata, toata impresia buna se duce naibii atunci cand te taie setea. Barul e pe sistem Springtime. Adica, pentru cine nu cunoaste, stai la o coada la casa (intr-o parte a barului), comanzi ce-ai de comandat si dup-aia te duci frumos la bar sa-ti iei comanda. Si bineinteles ca, pana pe la ora 1, 1 si ceva, la casa aia e aglomeratie mare. Nu stiu de unde pana unde au considerat ei ca-i mai bine sa faci treaba asta, dar le zic eu ca nu-i o idee buna deloc. Adica pana la 1 am stat si n-am baut nimic pentru ca n-aveam chef sa ma omor cu toti taranii la coada la bar.

Si inca ceva ce-am observat. Nu prea stie lumea sa se distreze. Nu zic ca oi fi eu mare batran, dar tin minte totusi ca in liceu, cand scapam la discoteca, nu stateam o seara intreaga rezemat de vreun stalp sau vreo balustrada. Ca sa nu mai zic ca nici acum, atunci cand am chef, nu prea-mi place sa stau jos in club. Plus ca in unele cluburi din Bucuresti parca nici n-ai cum sa stai jos deloc toata noaptea. Adica ma uitam, puneau melodii pe care alta data saream si topaiam de rupeam si nu vedeai nici o miscare. Vreo 2 amarati cu mainile pe sus, in rest nimic. Socializare la greu. Toata lumea vorbea cu toata lumea. Hai ma nene, lasati ca vorbiti maine, la un suc, acum distrati-va si voi, ce naiba!