Ultima zi in Ankara, prima noapte in Istanbul

Dupa aproape doua saptamani jumatate de Ankara, a venit timpul sa o luam usor spre casa. Bineinteles, nu fara sa ne oprim doua zile si in Istanbul, sa vad si eu ce si cum pe-aici. Am ajuns in jur de 5 in Istanbul, unde normal ca am prins rush-hour, asa ca dupa vreo 2 ore am ajuns si in zona in care vroiam sa ne cazam, Taksim, daca nu ma insel. Si da-i si cauta hotel. Dupa ce ne-a iesit sufletul vreo ora invartindu-ne pe-aici, mai ales ca au astia niste strazi de te doare mintea, zici ca esti la munte, am gasit un hotel excelent, Elan Hotel, 80 de lire camera dubla pe noapte, fix in fata Consulatului SUA (poate ne zboara astia fundurile) si cu o vedere superba la Stramtoarea Bosforului. Si cica in banii astia ne mai dau si de mancare dimineata. Una peste alta, am facut afacere buna.

Maine dimineata ne apucam de umblat si cascat gura pe-aici, vrem sa mergem sa vedem Hagia Sofia, Taksim nu-stiu-cum, mare muzeu, unde vreau sa merg sa vad sabia lui Stefan (care, din pacate, e aici la turcaleti in loc sa fie la noi in tara, unde ii e locul) si, bineinteles, tre sa ajungem in Grand Bazaar sa luam cadouri pentru lumea de-acasa. Cam atat, gata, la somn, ca maine urmeaza zi grea.

Ce-am mai vazut prin Turcia part 2

In seara asta am vazut primul caine boschetar! yeey! Deci sunt si la ei :D

Apoi ar mai fi preturile. Din cate am observat, in general, sunt ceva mai mari decat la noi, iar unele chestii sunt mult mai scumpe decat la noi. Printre astea, din pacate, sunt si benzina si tigarile. Benzina e aproape dublu fata de noi, intre 3.05 si 3.20 de lire litrul (o lira e cam 23-25 de mii de lei), iar motorina cam 2 lire si ceva. Tigarile, la fel, mult mai scumpe, un pachet de Marlboro rosu care la noi e 55 de mii aici costa 4.8 lire, adica undeva la 110-120 de mii de lei. Destul de mult, si cred ca fac ceva bani companiile de tutun, tinand cont ca turcii sunt niste fumoatori destul de inraiti.

Mancarea si bauturile sunt cam la aceleasi preturi ca la noi, poate putin mai scumpe. De exemplu am fost sa cumparam sa avem cate ceva prin casa si o sticla de pepsi la 2 litri, in supermarket, costa cam 2.3 lire (50-60 de mii), o rotita de cascaval e 6 lire (140 de mii), painea feliata e 1.9 lire (cam 45 de mii). In oras, depinde unde mananci. La un restaurant mic de langa noi de-aici am dat 13 lire pe o portie de frigarui cu orez, o portie de un fel de mancare de rosii cu pui, apa, o cutie de fanta, la care ne-au mai adus salata si aperitive, adica o portie de unt, o lipie mare si o salata ca un fel de zacusca dar naspa. Deci cu vreo 350 de mii am mancat bine. Pe de alta parte, am fost la mall sau la turnul Atakule unde cu vreo 18 lire nu prea ne-am saturat. La fel, am mai fost in cateva baruri unde o cola sau un ice tea costau intre 4 si 6 lire, adica destul de mult. De-asta si cred ca beau astia atata ceai :D Asa, si ca tot veni vorba de ceai, la cat am baut zilele astea, nu cred ca o sa mai beau o perioada buna de timp ceai. Turcii hop top, mai beau un ceai. Toata ziua beau ceai. Nu vezi si tu un om normal cu o bere in mana, ci cu ceai. Ca veni vorba, am uitat sa vad prin meniuri, deci nu stiu cam cat costa berea la ei.

Ce-am vazut prin Turcia

Suntem deja de 4 zile in Ankara si n-am putut sa nu observ cate una alta. In primul rand, se pare ca turcii nu prea le au cu internetul. Am vazut la internet cafe-uri de mi-a venit rau, cam cum era la noi acum vreo 4-5 ani. Numai in zona unde stam, in 500 de metri sunt 4 icafe-uri, care, seara, sunt pline ochi. Pana acum am fost conectat din vreo 3 locuri care de care cu net mai prost. La fel, se pare ca nu prea au auzit de file sharing, ca sunt o gramada de tarabe cu cd-uri si dvd-uri cu muzica, filme, ce vreti voi (acum nu stiu daca asta-i neaparat un lucru rau sau bun, dar in mod cert nu e ca la noi).

Am mai vazut cam cum ar trebui sa arate traficul civilizat. Adica din centrul Ankarei pana la o zona aflata la vreo 15-20 de km faci cam jumatate de ora (ca noi ne-am ratacit si am facut o ora jumate, e alta treaba :D). Bineinteles ca ai autostrada cu cate 5-6 benzi pe sens. Nu prea au ei placute cu numele strazilor, asa ca te descurci mai greu cu harta in mana, dar asta e, unde-ar mai fi farmecul daca nu te ratacesti? :D

Femeile…in general sunt naspa. Iar alea care-s mai rasarite, nu sunt neaparat frumoase, cat au un “je ne sais quoi” care le face destul de interesante. Ma rog, ca am rasfoit un FHM turcesc si doamne ce aratari am putut sa vad acolo. Corp excelent bineinteles, dar la fata lasau muuuult de dorit.

Si ce-am mai observat a fost faptul ca te scaneaza astia cam peste unde mergi, in special in locurile publice, probabil datorita atentatelor. Asa ca sunt detectoare cam la toate intrarile in locuri publice (mall-uri, obiective, etc.), iar acolo unde nu sunt, sunt niste flacai cu niste detectoare de-alea mobile. Ultima oara, era sa-l si pleznesc pe unu, ca eram cu traista cu laptopul in mana, intru intr-o cladire si vine din spate unu care se apleaca la geanta mea. Bineinteles ca am crezut ca vrea sa-mi ia laptopul, m-am intors la el, dar apoi am vazut ce si cum si m-am linistit.

Later Edit: In legatura cu traficul, am mai observat ceva…la ei nu prea exista notiunea de culoare rosie la semafor :D Adica atunci cand e rosu, de fapt ei inteleg un fel de Cedeaza Trecerea…adica incetinesti, daca nu vine nimic ii dai inainte. Si se pare ca politia nu are nimic impotriva.

Drumul pana la Ankara

Pfiu…am ajuns in sfarsit la destinatie, Ankara si am atatea de povestit ca nici nu stiu de unde sa incep. De plecat am plecat din Bucuresti in jur de 6 dimineata, dupa doar 2 ore de somn, si am ajuns in Ankara aseara in jur de ora 23. Varu’ a condus eroic tot drumul pentru ca, datorita unei legislatii idioate, eu nu pot sa conduc in afara tarii (fac un an de permis la sfarsitul lui Martie).

Iesirea din tara a fost ok, in afara de o bucata de vreo 10 km prin Jilava, unde drumul arata de parca fusese bombardat. Am intrat la bulgari fara nici o problema. Bulgaria…asa cum o stiam de acum 2 ani, adica foarte asemanatoare cu Romania, doar ca parca un pic mai de cacat. Am prins o bucata de drum criminala prin munti, cu ditamai zapada si ceata, unde am mers cu 30 si-am pierdut ceva timp. In rest a fost ok, trecerea in Turcia la fel, fara probleme. In vama la turci erau niste romani, care luasera din greseala alt certificat de inmatriculare si asteptau sa vina cineva din tara sa li-l aduca. Cat de tampit tre sa fii sa nu-ti verifici ca lumea actele inainte sa pleci de acasa, mai ales la drum de o mie de km? Ma rog, ca pana la urma le-a zis vamesul ca se poate trimite certificatul de inmatriculare si prin fax.

La turci am intrat fara probleme, am trecut de Edirne, dar apoi ne-am dat seama ca nici unul din telefoanele noastre nu merge. Mie imi mergea, da nu ma lasau astia sa sun ca cica n-am credit suficient si lui varu nu-i merge roamingul. Cum ne trebuia neaparat un telefon, am oprit la doua benzinarii pe autostrada, dar la astia nu e ca la noi, sa gasesti tot ce vrei tu in benzinarie. Aici au dulciuri gramada, dar nu tu cartele sau carti. Asa ca ne-am hotarat ca la prima localitate mai apropiata sa iesim de pe autostrada si sa vedem ce si cum. Mai ales ca a vazut varu un supermarket. Numai ca, atunci cand am ajuns, nu era de fapt supermarket, ci un magazin imens cu chestii pentru copii. In fine, ne incercam norocul si intrebam daca stie cineva de unde putem sa luam o cartela sau sa dam un telefon. Ne permit sa dam telefon (spre deosebire de chitrosii de la benzinarii) dar nush de ce nu mergea. Si apoi a venit salvatorul nostru…nu ne-am dat seama cu ce exact se ocupa acolo, dar era un tip super amabil, care a mers cu noi in orasel si ne-a ajutat sa ne luam o cartela. Toata afacerea ne-a costat 50 de lire (1 lira face cam 2,3 ron), dar de banii astia ne-am luat si cartela de reincarcare cu credit baban.

Toata aventura asta ne-a mai intarziat cam o ora. Din acel moment, nu ne-am mai oprit pana la Ankara. Dupa vreo doua ore am ajuns in Istanbul, care este imens. Autostrada trece fix prin centrul orasului, iar cine se plange ca in Bucuresti traficul este aglomerat, n-a fost in Istanbul. E incredibil, mai ales ca, din cate am inteles, am prins perioada cea mai aglomerata a saptamanii, inceputul de weekend, cand e rupere. Erau 6 benzi pe sens, uneori si 9, pline pline. Si totusi, spre deosebire de Bucuresti, se circula. Desi am stat 2 ore in Istanbul, am avut viteza medie undeva la 50 km/h, deci va dati seama cat de imens e orasul. Si inca o chestie, acum am inteles de ce aia prin filme zic ca e sinucidere sa te-apuci sa traversezi autostrada. E impresionant sa vezi 6 benzi pline de masini mergand cu 100 km/h.

Plus ca a fost foarte misto momentul cand, pe podul peste stramtoarea Bosfor, era semnul “Welcome to Asia” :) Asadar, prima oara cand trec pe un alt continent. Nice!

Apoi, m-a rapus somnul, si-am reusit si-am dormit o ora si, oricum, nu prea s-a mai intamplat nimic interesant restul drumul pana la Ankara, mai ales ca se lasase noaptea si nici nu prea mai vedeam pe unde treceam. Dupa ce am ajuns la apartament, nu mergea nici netul, eram si rupti, deci ne-am bagat la un somn foaarte binevenit.

Despre ce-am facut astazi o sa scriu un alt post, nu de alta, dar asta e deja destul de lung.

Eurotrip Day 0

In noaptea asta o sa inceapa o luna foarte faina pentru FTW Media (adica pentru mine si pentru varu :D). O luna in care vom strabate Europa, la propriu. Pe la 5 dimineata ne vom urca fundurile pretioase in masina si vom pleca pe traseul Romania - Turcia - Romania (tre sa ne mai intoarcem spre sfarsitul lunii pentru niste treburi administrative, plus ca tre sa-mi termine dentistul lucrarea:D) - Elvetia - Romania. O sa fie foarte fain, cred, si abia astept sa plec.

In Turcia mergem intr-un fel de work and travel, si maine pe vremea asta vom fi acolo. Probabil nu la destinatie (Ankara) ci undeva pe autostrada, ruland nebuneste cu 90 :)). Abia astept sa vad Turcia si sunt convins ca ma voi descurca bine, mai ales cu limba, pe care o stapanesc aproape la perfectie: Galatasaray, Hakan Sukur, Shaorma, Fenerbahce, Baclava, Fatih Terim, Kalimera (ah, asta-i in greaca…Doamne, cate limbi stiu) si Besiktas. Asa ca ne-auzim din Turcia.