inca un Paste…

Si na c-a mai trecut inca un Paste. Ca de obicei, mi-am petrecut Sarbatorile acasa, la Buzau City. Nimic deosebit, ba chiar au fost primele sarbatori pe care nu le-am simtit sufleteste absolut deloc. Daca in anii trecuti veneam cu o alta stare de spirit dupa mini-vacanta, acum am venit chiar mai obosit si mai incarcat decat am plecat. Parca nici noaptea de Inviere n-a mai avut acelasi farmec, cu atmosfera aceea mistica, creata de oamenii care se indreptau in liniste spre biserica si apoi, la 12 noaptea, cantand toti “Hristos a Inviat”. Anul acesta in schimb parca a fost o rutina din care a disparut orice urma de spiritualitate.

Buzaul, a ramas acelasi oras trist, de care incep sa ma lege din ce in ce mai putine. De iesit am iesit tot cu oamenii cu care ma vad de obicei in Bucuresti, exceptie facand cativa prieteni foarte dragi, pe care nu i-am mai vazut de foarte mult timp, desi, de exemplu, aici in Bucuresti stau la 5 minute de locul de munca al unuia dintre ei. Si, bineinteles, am revazut si ceva lume draga care locuieste in Buzau, cam putini ce-i drept, dar ma bucur ca i-am revazut si pe ei/ele.

Stiam de mai mult timp ca Buzaul o sa aiba mall, acum am vazut si eu minunea la fata locului. Desi sunt cam derutat, pentru ca, din ce-am vazut eu, sunt doua mall-uri, de fapt, la 100 de metri unul de altul. Ciudat. Am auzit ceva si de-un Carrefour, dar unii cica-s prostii. Oricum, sincer, nu stiu daca Buzaul e pregatit pentru un mall, deocamdata. Ma uit la magazinele cat de cat mai rasarite, prin care bate vantul si incerc sa-mi imaginez cam ce-o sa fie in mall in Buzau. Ca sa nu mai spun ca abia astept sa vad hoardele imbulzindu-se la KFC, daca o sa se deschida, loc in care bineinteles, ca peste tot in Bucuresti, codul bunelor maniere este interzis cu desavarsire.

Cum ne asteptam cu totii, dupa Paste, au aparut inevitabilele stiri cu afluxul de idioti care-au umplut spitalele dupa ce au mancat pana li s-a facut rau (de betivi cu capete sparte nu mai zic, dar aia nu ma intereseaza deloc, ca aia se imbata tot anul). Acum stau si ma gandesc, n-am nimic impotriva mancatului de sarbatori pana se plezneste (eu asa fac mereu, nu de alta, dar am avut norocul/ghinionul sa am o mama care si in somn gateste fantastic). Problema e ca, daca stii naibii ca ti se face rau de la atata mancare, mai opreste-te, ma, nemancatule! Ca tot vorbeam de codul bunelor maniere, aici e cumva si vina gazdelor. Noi, romanii, avem prostul obicei, atunci cand vine cineva in vizita, sa-i dam de mancare pana i se face rau. E omul plin, si tu vii si-i mai zici “Hai ma, Ninele, mai ia ma si niste sarmale, ca-s bune rau!”. Si na, cand te vede omul nebuna/nebun, mananca, ce naiba sa faca. Si pac pac (ca sa citez un “clasic” in viata) i se face rau si ajunge la spital. In fine, deja astea nu mai mira pe nimeni, si sunt convins ca toata lumea s-a obisnuit cu tampeniile astea de stiri.

Hristos a Inviat!

Vremea si starea

Ce au in comun astea doua? Sunt de kkt ambele. In loc sa fie soare si frumos cum a fost pana acu cateva zile, s-a stricat vremea asta, cu ploaie, frig, etc…yuck! Si, pe langa asta, am si o stare aiurea tare in ultima vreme, nush de ce da-s foarte obosit, plus ca am multe pe cap si n-am chef de nimeni si de nimic, ca sa nu mai zic ca multe ma si enerveaza zilele astea. Noroc ca mai am oameni care ma binedispun, in timp ce lucreaza cu drag si spor pentru americani, avand timp sa stea sa downloadeze poze :)

Cre’ca ma duc maine seara cu Ovi la meci pe Cotroceni, joaca Gloria Buzau (Forzaaaa!) cu Urziceni in semifinale la Cupa. Mai vine careva? Hei, hei, hai Buzau!!

La peste la Frumusani

Am vrut sa scriu mai devreme, dar am avut treaba asa ca scriu azi. Duminica fusei la peste si m-am simtit foarte bine. Am fost la balta de la Frumusani, daca nu ma insel, undeva dupa Popesti-Leordeni. In fine, am ajuns noi acolo si de fapt balta are doua balti, daca ma-ntelegeti :D Acu’ stateam si ne gandeam la care dam, la aia din stanga sau la aia din dreapta. Pana la urma ne-am hotarat sa dam la aia din stanga, nu de alta, dar pe aia din dreapta costa mai mult si plus ca erau pesti morti la mal, pe care nu prea ii agreeam. Oricum, vai de capu’ ei de balta, nu cred ca ne mai ducem acolo.

In prima poza ne pregateam de macel :D Din pacate, vremea a fost de toata jena. Adica, a fost cald, dar batea un vant si erau niste valuri, de te uitai la pluta aia pana-ti venea rau si nu-ti dadeai seama cand trage inotatorul. Am dat la pluta ca na, inca nu dispunem de lansete (nu ca am sti sa le folosim). In a doua poza e primul peste al zilei prins de je, o regina (adica un peste absolut inutil) iar in a treia poza e cam toata “recolta” de duminica. Noroc cu micii si cu berea din dotare, care-au mai salvat ziua :D

Urasc serialele…

…care inca se filmeaza. Nu sunt un fan al serialelor, iar cand ma hotarasc sa vad cate unul, intotdeauna imi aleg seriale care s-au terminat. Nu de alta, dar sunt o fire foarte curioasa si nu-mi place sa raman cu ochii in soare dupa fiecare episod. Chiar daca, in cazul unor seriale, nu e legatura intre episoade, macar cand stiu ca s-au terminat toate sezoanele, stau mai linistit dupa ce vad ultimul episod. Dovada, faptul ca pana acum n-am vazut decat doua seriale, The Sopranos si Friends. Ma rog, ca var-miu se uita la tot ce misca, deci am mai prins cate un episod din Robin Hood, Kylexy si naiba sa le ia, ca nu mai stiu cum se cheama. Si in caz ca va intrebati…da, sunt singurul roman care n-a vazut in viata lui mai mult de 10 minute din Prison Break sau Lost.

Asa, revenind la problema mea. In ultimele doua saptamani am facut imprudenta sa ma uit la House MD, un serial super fain, care m-a prins, cu doctori, dar nu genul “Spitalul de Urgenta” ci mult mai funny si mai fain. Ei bine, si dupa ce am vazut linistit 3 sezoane si inca cateva episoade din al 4-lea, ce sa vezi…serialul inca se filmeaza…aaarghhhh!!! Concluzia….URASC SERIALELE!!

Hai sa ne dam cu placa

Mai nou, e la moda sa-ti pui la avatar/pe hi5 poza in care te sprijini elegant de un snowboard (adica o “placa”, asa, mai pe intelesul tuturor), bineinteles, cu tot echipamentul de rigoare pe tine. Nu conteaza ca habar n-ai sa stai pe ea si ca din 2 ore cat te dai cu ea, o ora stai pe jos si una incerci sa te ridici.

Ma rog, ca mai e si varianta in care tu stai in cur, chipurile te odihnesti. De unde, ca de fapt n-au apucat astia sa te prinda in picioare. Da nu frate, tu ai fost la munte si te-ai dat cu placa. Nu zic ca-i un lucru rau, ca-mi place si mie sa ma dau cu schiurile, chiar daca nu sunt foarte priceput la asta (nu stau o ora pe jos, stau doar vreo 40 de minute), dar parca prea s-au dus toti la munte weekendu’ asta.

De ce sunt norocos…

De mult vroiam sa scriu si eu pe tema asta, dar iata ca, Andrei Rosca, in postul asta explica foarte bine situatii de care ma lovesc destul de des. Cred ca, in zilele noastre, sunt foarte putini oameni care chiar fac cu pasiune ce fac, si reusesc sa mai si traiasca bine din asta. Din punctul asta de vedere, ma consider foarte norocos. Chiar discutam cu varu, intr-un moment de maxima intensitate, despre un eventual castig la loto. Glumind, neglumind, ne-am dat seama ca, daca ne-ar lovi norocul si am goli seifurile loteriei, probabil ca, dupa vreo 2 saptamani de excese, am reveni la ceea ce stim sa facem si, mai ales, ceea ce ne place la nebunie sa facem. Si nu e vorba doar de bani, pentru ca, desi sunt si astia o parte importanta, nu sunt principala motivatie a ceea ce fac. E o vorba, cum nu se poate mai potrivita, ca cei mai multi bani vei face facand ceea ce ai face, in mod normal, si fara bani.

Oricum, trebuie sa cititi neaparat postul lui Andrei Rosca. Explica perfect!

Perioada de dupa Sarbatori

Gata, s-a dus si Craciunul, s-a dus si Revelionul, ar cam trebui, usor, usor, sa ma dezmortesc si sa ma apuc de lucru. Problema e ca nu am nici o tragere de inima, asa ca in ultimele zile am jucat ca disperatul eRepublik.

Iar zapada care-i acum in Bucuresti, peste tot, desi imi place la nebunie (nu cred c-am mai vazut asa zapada de cand eram mic) nu ma ajuta aproape de loc. Vreau sa treaca zapada, vreau sa treaca frigul, vreau sa-mi reiau treaba, vreau sa plec mai repede la Geneva, vreau, vreau….

Zapada

E ora 03:17, s-a depus zapada serios si continua sa ninga superb. Cred ca n-am mai vazut asa ninsoare de cativa ani buna. Si e incredibil cat de liniste poate sa fie afara. Si cand trece vreo masina, nici nu se simte. Super! Imi pare rau ca n-am un aparat foto cum trebuie sa fac niste poze, ca aveam ce poza. Iar cine doarme la ora asta, pacat, nu stiti ce-ati pierdut!

Doliu

Cand eram in drum spre Bucuresti, varu’ s-a gandit sa ma sune si sa ma pregateasca de ce aveam sa gasesc acasa. Pestii mei, trecuti in nefiinta :-< De fapt, nici nu i-am mai gasit, ca probabil ca acum sunt deja prin cine stie ce canalizare. Din pacate, cum si eu si varu am fost plecat saptamana asta din Bucuresti, nu prea a avut cine sa le dea de mancare. Imi pare rau de ei, ca i-am crescut de cand au scos scafarlia din oua (ma rog, icre) si erau cativa frumusei. Dar, c’est la vie, mergem inainte. Dupa sarbatori cred ca am sa ma duc sa caut un betta frumos, ca e casa pustie fara un peste :D

Back in Buc

Tocmai m-am intors dupa o saptamana de “dezintoxicare”, la ai mei, in Buzau, saptamana in care am uitat de tot ce inseamna net. Si in care m-am simtit foarte bine. A fost o saptamana in care doar am dormit, m-am uitat la televizor, m-am intalnit cu prieteni, cunostinte, fosti colegi, etc si-am baut. A, si am mancat. MULT! De parca erau ultimele mele zile in viata. Sarmale, caltabos, carnati, toba, lebar si alte mancaruri traditionale, cum ar fi pizza :D In mod cert am pus cateva kile peste cele pe care le aveam deja in plus. Da’ nu-i nimic, avem timp sa dam jos.

Daca ar fi dupa mine, acum m-as apuca direct de munca, dar mai e Revelionul asta si toata lumea inca e in “holiday mode” si e-al dreq de contagios. Dupa ce cativa ani la rand Revelionul l-am facut la munte, cate 4-5 zile, acum e prima oara, dupa mult timp, cand il fac acasa la cineva. Si, desi probabil ca o sa ma simt destul de bine, parca n-are acelasi farmec cu o mini-vacanta la munte, aia chiar ca parca ma formata si veneam foarte fresh. Dar asta e, mergem inainte, sper ca o sa iasa bine.