Weekend superb la Raliul Sibiului

Nu pot sa zic ca am fost vreodata un fan inrait al raliurilor, desi intotdeauna mi s-a parut unul dintre cele mai fascinante motorsporturi (ca sa nu mai zic ca am jucat Colin McRae 2 de mi-au sarit capacele). Ei bine, weekendul trecut am avut sansa sa vad ce inseamna cu adevarat sportul asta si nu numai.

Vineri dimineata, la 6 jumate si dupa vreo 2 ore de somn, m-am urcat in masina cu varu si ne-am pornit spre Sibiu sa vedem Raliul Sibiului, invitati fiind de catre Citroen (partenerul competitiei). Primul eveniment la care-am participat a fost Super Speciala, fiind practic primul meu contact live cu un raliu. Desi ne-a plouat putin inainte (doua poze in care apar in toata splendoarea mea aici si aici), am gasit un loc numai bun de cascat gura, undeva in mijlocul traseului si apoi ne-am uitat la baieti cum se dau. Nu prea eram noi familiarizati cu regulamentul exact al super specialelor, asa ca nu ne-am dat seama cine-a castigat, dar spectacolul a fost pe cinste.

Dupa un somn bun, a doua zi a fost o zi de relaxare. Eram rupti de somn vineri noaptea, asa ca am dormit destul de mult sambata, si nu am mai ajuns la celelalte etape ale raliului. In schimb, ne-am relaxat pe la hotel (piscina, sauna and shit). Am stat la acelasi hotel ca in deplasarea cu Mercedes de acum cateva luni, hotel ce-a avut mare petrecere de rebranduire vineri seara. A fost destul de interesant sa ‘navigam’ in pantaloni scurti si-n adidasi printre o multime de oameni imbracati la zece ace (inclusiv draga noastra ministra, Elena Udrea), chiar ne-am simtit speciali :D

Seara in schimb, dupa cina, am hotarat sa mergem la petrecerea after-rally dintr-un club din Sibiu, Liquid pe numele lui (chiar e un club misto), de unde, desi ne-am propus sa nu stam mult, am plecat in jur de 4 jumate. Si numa’ bine ca duminica ne-am trezit la 8 pentru cea mai tare activitate a weekendului, adica datul cu masina de raliu (un Citroen C2R2 Max), alaturi de Phillippe Bugalski, unul dintre cei mai experimentati piloti ai Citroen.

Desi am fost doar co-pilot, a fost incredibil si mi-a confirmat ce am zis si la inceputul postului, ca raliul este in mod clar unul dintre cele mai tari competitii cu masini. Singurul motiv pentru care m-as mai fi dat jos din masina aia ar fi fost ca sa trec pe locul soferului, dar din pacate nu s-a putut, asa ca m-am multumit doar cu cateva ture de super speciala. Si daca inainte de treaba asta imi propusesem oricum sa merg sa fac o scoala de pilotaj (ma gandisem la Titi Aur, dar este destul de scump), acum in mod cert o sa urc asta in lista de prioritati.

Oricum, ideea e ca a fost un weekend foarte misto; am urcat pentru prima oara in viata mea intr-o masina de raliu, am cunoscut multi oameni faini (printre ei si Simon Jean Joseph, dublu campion european de raliu si actualul director competitii clienti de la Citroen) si m-am simtit foarte bine. A, si am apucat sa conduc un pic noul Citroen C3 Picasso, o masina incredibil de funky, pe care o sa o iau zilele astea pentru un test mai in amanunt. Bineinteles, toate astea nu erau posibile fara Citroen, caruia trebuie sa-i multumim, in special Laurei.

Restul pozelor (nu-s foarte multe) aici.

Amical de lux la fotbal, cu echipa locala Nucet

Sambata, 4 aprilie, la ora 11 (plus minus 5 minute), pe stadionul local din Nucet, Dambovita, echipa din localitate a intalnit, intr-un meci amical de lux, o selectionata de vis de amatori din Bucuresti. De la oaspeti, cel mai cunoscut jucator a fost, fara doar si poate, numarul 6, Vlad Balan. Dupa modelul Barcelonei, oaspetii au refuzat nenumarati sponsori si au jucat cu tricouri inscriptionate cu Asociatia Umanitate, toate incasarile mergand spre aceasta asociatie.

Meciul a inceput intr-o nota de dominare a gazdelor care au pus presiune pe adversar, dar defensiva oaspetilor, condusa magistral de Balan, a reusit sa tina piept cu brio. Asta pana prin minutul 15 cand, pe fondul unei greseli de portar, gazdele deschid scorul prin cel mai periculor om al lor, numarul 9. Oaspetii nu reusesc sa-si revina si, cateva minute mai tarziu, gazdele lovesc iar, pe un contraatac atacantul dreapta reusind sa il invinga pe portar cu un sut bine plasat la coltul scurt.

Acesta a fost momentul in care oaspetii incep sa se adune si, dupa cateva actiuni mai mult sau mai putin coerente, cel mai activ jucator este busculat in careu iar arbitrul dicteaza lovitura de pedeapsa. Gazdele protesteaza pentru ca arbitrul, care printre altele e neam cu Balan de la oaspeti, n-a judecat corect faza iar reluarile par sa-l contrazica pe central. Se pare ca cineva e sus si vede, pentru ca penalty-ul este irosit de capitanul bucurestenilor, care executa foarte slab.

Simtind glontul cum le-a trecut pe langa ureche, gazdele incep din nou sa atace si, cateva minute mai tarziu, tusierul nu vede un offside care era evident din elicopter si numarul 9 reuseste sa majoreze scorul la 3-0. Cateva minute mai tarziu, pe fondul unei nesincronizari in apararea oaspetilor, acestia reusesc sa mai marcheze inca in gol, asa ca tabela arata la pauza un neverosimil 4-0. A fost momentul in care suporterii oaspetilor (majoritatea fete), veniti in deplasare cu echipa, de la Bucuresti, au inceput sa aiba o atitudine ostila si sa afiseze bannere acuzatoare, de genul asta.

Dupa ce, la pauza, antrenorul oaspetilor si-a bagat jucatorii in sedinta, acestia au parut complet schimbati si mult mai motivati in actul secund. Apararea a efectuat un joc la offside impecabil iar in atac au reusit sa puna presiune pe adversari. Asa ca, firesc, in minutul 62, numarul 9 de la oaspeti preia frumos in careul advers, dribleaza adversarul, carui nu-i ramane de facut decat sa atinga mingea cu mana si se fluiera hent si lovitura de pedeapsa. Cum jucatorii se temeau de presiunea suporterilor, Balan ia hotarat mingea, ca Lacatus la Sevilla, si il executa cu sange rece pe portarul advers, cu un sut bine plasat in dreapta acestuia. 4-1 si oaspetii incep sa spere.

Dar sperantele le sunt naruite cateva minute mai tarziu, cand numarul 9 scapa pe contraatac si Balan, desi a alergat langa el de la mijlocul terenului, nu a reusit sa impiedice un nou gol, ducand scorul la 5-1. Oaspetii au reusit sa-si creeze o sumedenie de ocazii pana la final, dar una singura a fost materializata, in minutul 81, cand portarul gazdelor este invins cu un sut sec din interiorul careului de 16 metri. Asadar, scorul final a fost 5-2 pentru gazde, insa oaspetii au lasat o impresie foarte buna, la berea de dupa meci primind invitatie de la patronul echipei dintr-un sat vecin de a sustine un amical de lux si in aceasta localitate. Detaliile urmeaza a fi stabilite in curand, dar se pare ca evenimentul va avea loc dupa Paste.

Desi n-au fost cine stie ce conditii (terenul putin denivelat, iarba asa si-asa), fotbalul a fost foarte, foarte fain. Pacat ca n-am fost obisnuit cu efortul enorm depus, si pe final de reprize m-au cam lasat picioarele. Dar mi-am revenit revenit dupa meci, la o bere. Dar oricum, la vremea superba de-atunci, a fost un mod excelent de-a incepe weekendul: miscare, fotbal, prieteni, bere…nota 10. Si da, stiu, as fi putut fi un jurnalist sportiv de succes :D

Chelsea - Liverpool, ce meci!

In timp ce fotbalului romanesc ii ajunge noroiul pana peste cap si singurele subiecte notabile sunt arestarile DNA-ului (Gigi, Penescu de la Arges si Costica “Valcea”), din fericire avem parte din cand in cand de Champions League. Etapele eliminatorii. Care au oferit, in fiecare an, seri magice. Iar Chelsea - Liverpool a fost inca unul dintre acele meciuri care m-a facut sa-mi para rau ca nu m-am nascut suporterul uneia dintre echipele astora. Sunt fan 100% Fernando Torres de cativa ani, de cand facea senzatie la Atletico Madrid, asa ca de vreo doi ani, indirect, sunt fanul celor de la Liverpool. In seara asta Torres a fost cel mai slab de pe teren, cred, dar meciul a fost splendid.

0-2 dupa jumatate de ora si lui Liverpool ii mai trebuia un singur gol ca sa se califice in semifinale. In repriza a doua, au urmat 3 goluri de-ale lui Chelsea si Liverpool parea ingropata. Dar, in mai putin de 5 minute, reusesc 2 goluri si, in minutul 80, scorul era 4-3, si Liverpool avea nevoie iar de doar un singur gol ca sa mearga mai departe. Din pacate, golul a venit pentru Chelsea, iar meciul s-a terminat 4-4. Vorba comentatorului de la Pro TV, cine-ar fi crezut ca Liverpool o sa dea 4 goluri si nu se va califica. Dar cine-a mers mai departe nu prea conteaza. Important e ca am vazut un meci fantastic, la un nivel la care o echipa romaneasca nu va ajunge in urmatorii cativa zeci de ani. Ce urmeaza dupa asta? Gaz Metan Medias - Steaua, vineri. Cine dracu mai are chef sa se uite, dupa ce-am vazut in seara asta?

Fifa 09, destul de slab

Nu sunt eu cel mai mare gamer around, dar daca, din pacate, tot am avut ceva mai mult timp liber la dispozitie zilele astea, m-am apucat de jucat Fifa 09 intensiv, de unul singur sau in multiplayer, cu un prieten.

Desi in 09 au bagat o gramada de chestii faine la prima vedere (fault la portar, obstructii, portarul poate sa vina pe final de meci la cornere, etc.), gameplayul e mai slab. Nu intotdeauna mai realist e tot aia cu mai fun. A, si ca sa nu mai spun ca e mult mai greu sa dai goluri decat in cele de pana acum, mai ales ca, for some reason, au hotarat sa renunte la suturile cu exteriorul (eu, cel putin, nu l-am dibuit). Iar faulturile, desi la inceput sunt fun, dupa ce joci ceva mai mult devin de-a dreptul enervante. Adica nu poti sa dai un challenge ca pac, fluiera repede arbitrul. La cornere la fel, daca a apucat sa iasa portarul pe minge, sanatate, fie o prinde, fie se fluiera fault la portar. Ca sa nu mai spun ca sistemul de pase l-au facut idiot de rau de tot. Pe consola poate sunt ok, dar cu tastatura sunt cele mai retardate pase care-au fost vreodata in Fifa.

Una peste alta, merge pierduta vremea cu jocul, dar are unele chestii enervante rau. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu vreau realism 100%, ci vreau sa dau multe goluri si sa ma simt bine jucand. Si uite-asa oftez si-mi aduc aminte de Fifa 2002, care-a fost jocul cel mai fun de jucat in multiplayer din serie.

Finala UEFA din 2012, la Bucuresti

Buun, astazi UEFA a anuntat ca finala Cupei UEFA (sau Europa League, sau cum dracu’ o sa-i zica) o sa fie la Bucuresti. Sportiv, ne doare undeva de finala, ca in mod cert n-o sa avem o echipa acolo, iar cele care-o sa joace n-o sa prezinte absolut nici un interes (doar, prin vreun mare noroc, sa ajunga vreuna gen Milan sau mai stiu eu). Probabil ca o sa scoatem si ceva bani din asta (cateva zeci de mii de straini, pusi pe mancat, baut, mers la curve, etc.) Bineinteles, ca deja au inceput declaratiile pompoase de genul, “e o victorie a Romaniei si a Bucurestiul”, “e o sansa extraordinara pentru Bucuresti”, “poate creste enorm imaginea Romaniei”. Sanchi, in afara faptului ca echipa lor a castigat sau pierdut o finala de cupa europeana, nu cred ca strainii aia care-o sa vina la meci o sa fie atat de marcati de Bucuresti.

Eu, in schimb, ma bucur pentru o singura chestie. De frica sa nu ne facem de cacat, probabil ca o sa se puna Oprescu pe asfaltat, vopsit, varuit, curatat sau gasit o solutie de a se-ajunge mai repede de la aeroport in oras. Chiar daca o sa fie facute toate cu juma de an inainte de finala, macar de-atunci incolo o sa ramana si Bucurestiul asta cu ceva.

A, si inca o chestie. Cata carne si-a luat de-a lungul timpului Mircea Sandu, sunt convins ca decizia asta i se datoreaza in mare masura si ca o sa ne fie bine tare de tot cu el acolo.

Steaua, mai slaba

Din pacate, cu un Bayern mult mai sigur decat Roma de-aseara, Steaua n-a putut mai mult decat un 0-1. In mare, am jucat varza, in frunte cu Toja si Semedo. E drept, si ceva ghinion la cele doua bare, dar oricum, Bayern n-a lasat nici un moment impresia ca pierde meciul din mana. Pacat de rezultatul de dincolo, 2-2 intre Lyon si Fiorentina, dar oricum, grupa se joaca in continuare.

Bravo CFR Cluj!

Nu sunt adeptul principiului “hai sa tinem cu ei, ca-s tot romani”. Nu. Sunt stelist si nu ma intereseaza ce fac ceilalti, din contra, nu ma deranjeaza cand si-o fura. Dar, sincer sa fiu, nu ma asteptam la asa ceva. CFR a facut aseara un meci fantastic, ca sa nu mai zic de cele doua goluri, al doilea o adevarata bijuterie. E drept ca Roma a fost varza, in afara de Cicinho, De Rossi si Panucci, care-au mai miscat ceva, dar asta nu inseamna ca clujenii (ma rog, vorba vine clujenii) n-au jucat excelent. Am vazut combinatii din prima, calcaie, goluri frumoase, dar si cam multe greseli prin aparare, cred ca Chelsea nu te iarta cum a facut Roma. Oricum, felicitari Culio pentru goluri si felicitari CFR pentur victorie, ati meritat-o in seara asta. Mi-a placut CFR pentru ca a fost echipa mai buna, nu pentru ca sunt romani.

Acum sa speram ca, maine seara, Steaua o sa lase deoparte figurile si previziunile superoptimiste ale ciobanului (care in fiecare an castiga Champions League) si-o sa puna osul la treaba sa scoata un rezultat bun, nu de alta, dar Bayern mi se pare o echipa mult mai dificila decat Roma. Hai baietii!

Insulele Feroe - Romania

Jenant. Nici nu mai conteaza rezultatul final atunci cand niste bucatari, mecanici, zidari au 3 cornere si 2 lovituri libere in ultimele 5 minute.

Pacat

La cum am jucat in primele doua meciuri, meritam mai mult, la cum am jucat in seara asta cu Olanda, am primit exact ce meritam. Asta e, mergem mai departe, si sa speram ca peste 2 ani, pe vremea asta, vom avea din nou ocazia sa ne strangem milioane in piete/terase/baruri si sa strigam “Hai Romania!”.

Hai Romania!

Nu cred ca exista roman care sa nu fie conectat, in perioada asta, la Campionatul European. Fie ca-ti place fotbalul sau nu, n-ai cum sa nu tii cu echipa nationala si sa nu te uiti la meciuri (in afara poate de un terminat de la Radio 21 care era foarte mandru el ca-l doare-n paispe de fotbal).

Luni seara a fost si meciul Romaniei, primul la un turneu final dupa mult, mult timp, cu Franta. Probabil ca, vazut de cineva care nu era nici roman, nici francez, meciul a fost poate cel mai urat de pana acum de la Euro, dar putin ma intereseaza, pentru ca l-am trait la intensitate maxima. Am si ales poate cel mai potrivit loc sa-l vad (in afara de stadionul din Zurich, bineinteles), Piata Constitutiei. Intotdeauna mi-a placut sa vad meciurile importante alaturi de cat mai multi oameni, cunoscuti sau nu, iar alegerea a fost perfecta.

Lasand la o parte asezarea ecranelor din piata, care a fost de toata jena (alea 3 din mijloc erau aproape de pomana, mai ales ca a si plouat), atmosfera a fost incredibila. Ajunsi acolo de pe la 5, deja erau ceva oameni, totusi am reusit sa gasim niste locuri bune. Bineinteles, ca un meci nu e meci daca n-are bere, mici si seminte, asa ca am bagat din fiecare.

Cum ziceam, atmosfera a fost fantastica, s-a cantat mai ceva ca pe stadion, la un moment dat nu ma mai auzeam cu cei din stanga sau dreapta. Din cate am inteles au fost cateva mii de oameni, deci va puteti imagina cum a fost. Bineinteles, analizele de rigoare inainte, la pauza si dupa meci (ca deh, toti ne pricepem la fotbal) impartasite cu oameni pe care-i vezi prima oara-n viata, dar asta-i tot farmecul la un meci de fotbal. E clar ca celelalte meciuri le voi vedea tot acolo, iar cei care vreti sa vedeti meciul intr-o atmosfera faina, veniti, ca habar n-aveti ce pierdeti.

Cum ziceam, meciul in sine a fost slab, desi a inceput cu un moment care nu avea cum sa nu iti faca pielea de gaina, intonarea imnului. 11 oameni pe stadion, 10 mii in tribune si milioane pe strazi/terase/piete/baruri au cantat in acelasi timp “Desteapta-te, romane!”. Superb! De jucat noi am jucat bine, adica am facut ce ne-am propus, sa nu luam gol. Ne-am inchis foarte bine dar, din pacate, n-am reusit sa avem nici o actiune mai acatarii la poarta francezilor. Un sut pe langa al lui Niculae, si doua lovituri batute slab de Mutu si Chivu au fost cam toate ocaziile noastre. Nici francezii n-au stat mai bine, in afara de un cap peste al lui Anelka (mare noroc am avut c-a jucat, e praf) si un sut anemic al lui Benzema, nu prea le-a iesit nici lor nimic.

Parerea mea e ca tactica lui Piturca a fost egal cu Franta, doamne-ajuta cu Italia si victorie cu Olanda. Dar, la cum s-a jucat meciul celalalt, cred ca s-au schimbat planurile, iar meciurile de vineri cred ca o sa decida calificatele. Daca bate Olanda pe Franta e de bine (sau macar egal, ca invers se complica lucrurile rau) si noi ar cam trebui sa obtinem macar 1 punct ca sa nu depindem de Italia-Franta din ultima etapa.

Oricum, uitasem cum e sa ai emotii pentru echipa nationala, si e al naibii de frumos, mai ales cand nu-ti mai pasa daca joaca stelisti, dinamovisti, rapidisti, ci te gandesti doar ca joaca Romania. HAI ROMANIA!