De ce-mi place “How I Met Your Mother”

Acum vreo doi ani de zile am vazut primul meu episod din How I Met Your Mother si m-a prins pe loc. In afara de un sezon care a fost destul de slabut (am impresia ca 4, ala in care au prins greva scriitorilor), restul au fost foarte misto, si-am ras de m-am cracanat. Cum nu prea am avut timp lately, abia ieri am vazut aproape tot sezonul curent, si am vazut episodul cu Lorenzo van Matterhorn, episod care m-a facut sa scriu postul asta. Da, stiu ca episodul a fost difuzat in noiembrie, dar eu acum l-am vazut si acum am ramas impresionat :)

Asa…pe langa personajele foarte misto create (Barney este su-per funny), mai au ceva foarte destept astia care-au creat serialul. Si anume felul in care leaga real life de serial. Si aici lista e cam asa:

1. Robin Sparkles – numele de scena al lui Robin, unul dintre personaje, fosta teenage star in Canada, cu niste melodii de toata jena, superhitul care a facut-o celebra fiind “Let’s go to the mall”. Pe langa mistourile pe care si le ia la greu in serial, personajul are si o pagina “oficiala” de myspace (Robin Sparkles), facuta de un “fan”, unde gasim info despre “vedeta”, cele doua videoclipuri care au facut-o celebra. Profilul are 11.157 de prieteni.

2. Site-urile care apar mentionate in serial, in special cele legate de Marshall and Lily, sunt facute si pe bune. Avem:

- Lily and Marshall Sell Their Stuff”. Din cate-mi aduc aminte, era un garage sale facut de astia doi, si zic ei in serial ca si-au facut site. Si tin minte ca am intrat la momentul respectiv (acum vad ca nu mai merge) si erau scoase la vanzare produse de pe platourile de filmare, in scop caritabil.

- Marshall and Lily Wedding. Avem album foto si filmulete de la nunta si din luna de miere a celor doi.

- It was the best night ever. Din pacate, si asta-i picat, dar si aici am intrat cand era up. La site-ul asta se face referire intr-un episod in care Barney si Robin fac o vizita lui Marshall si lui Lily, iar Marshall e atat de incantat de cum a iesit, incat face site-ul (de cacat, de altfel), cu poze, cu melodie cantata de el, etc.

3. Si-apoi avem chestii facute de cel mai haios personaj, Barney:

- are blog. Unde scrie, atentie!, personajul, nu actorul.

- Barney’s video resume. Exact cum zice si titlul site-ului, este un cv video facut in cel mai pur stil Barney (inclusiv “View it in awesome resolution”).

- The Bro Code. In serial, mai ales in primele sezoane, apare foarte des mentionat “The Bro Code”, o carte “antica” dupa care isi ghideaza relatia cei trei baieti din film. Cartea a aparut si pe bune (linkul este inspre pagina produsul de pe Amazon), fiind scrisa de cine altul decat Barney Stinson. Am cumparat-o si eu vara trecuta si e super funny.

Lorenzo von Matterhorn

Asa cum ziceam la inceputul postului, episodul asta (8, daca nu ma insel, din sezonul 5) m-a facut sa scriu postul asta. Ei bine, care-i faza? Dupa ce viata lui sentimentala sufera niste schimbari, Barney scoate de la naftalina “The Playbook”, cartea lui de scheme de agatat femei. Si una dintre schemele astea se cheama “Lorenzo van Matterhorn” si se face cam asa. Ma rog, pentru cine n-are chef de video, pe scurt, schema presupune sa-ti alegi un nume la nimereala, de preferat destul de ciudat, sa faci doua-trei site-uri despre personajul respectiv, apoi sa te duci la o femeie cu un smartphone, sa te prezinti, sa te prefaci foarte uimit ca n-a auzit de tine si-apoi sa pleci. Ea da search pe Google, da te tine, vede ca esti ditamai smecherul si apoi tu te intorci s-o inviti la cafea. Of course, schema e idioata, dar site-urile alea de prezentare ale lui Lorenzo chiar exista. Asa ca:

- din Big Business Journal aflam ca Lorenzo e “accomplished Jai Alai champion and beloved opera singer [...] Von Matterhorn is an industry leader in the manufacture of cute shoes, walk-in closets, chocolate, ponies, chocolate ponies, and female orgasms.”

- din Extremities Quarterly aflam ca “Diagnosed with Phallumegaly (bigness of penis) at a young age, Lorenzo von Matterhorn grew up [...] without being able to play little league (protective cups are too small) [...] Recently rejected for yet another risky penis reduction surgery, Lorenzo is lost. Medical professionals are afraid to operate on his Neanderthal club-sized penis out of a fear of massive blood loss.”

- si mai aflam si ca Lorenzo e featured member al Baloon Explorers Club.

- Lorenzo are pagina de Facebook, cu 15k de fani. 15 mii, pentru un personaj mentionat 2 minute intr-un serial!

- avea si pagina de Wikipedia (foarte haioasa), dar intre timp a fost stearsa (aveti screenshot in link).

Rezultatul tuturor chestiilor astora? Un buzz incredibil. In ziua in care episodul a fost difuzat, 16 noiembrie anul trecut, “lorenzo van matterhorn” a fost cel mai cautat cuvant pe Google, in State.

Si uite de-asta imi place si mai mult How I Met Your Mother :)

Romania in Top Gear

Ca orice pasionat de masini, aseara am vazut inceputul noului sezon de Top Gear si ca orice roman, il asteptam cu si mai mare interes, tinand cont ca a fost difuzata aventura celor trei, in Romania. Inainte sa apuc sa-l vad, vazusem cateva minute pe YouTube, cu partea in care da tirul peste Sandero (si cand zice May la misto ca vorbim ungureste) si primul gand a fost: “Vai de capul nostru, mi-e si frica sa vad tot episodul, mai bine nu mai veneau!”

Dar n-a fost asa si episodul a iesit foarte, foarte misto. Nu stiu cum naiba, dar parca au reusit sa prinda perfect cam tot ce inseamna Romania, de la opulenta parcarii de la Rex (“Jag, Porsche, Ferrari, Ferrari…another Ferrari”) pana la catunele pline de tigani, drumuri prafuite, carute si Dacii “clasice”. Si da, desi avem numai 250 de km de autostrazi, desi o parte din drumuri produc febra musculara masinilor, desi Romania n-apare pe GPS-uri (sau daca apare, lipsesc mici localitati ca Ploiestiul), avem si chestii bune, cum ar fi tuica si Casa Poporului :))

Si nu stiu altii cum sunt, dar partea cu Transfa..raga…rga…gras…garasanul mi-a facut pielea de gaina. Au ei de regula o echipa de filmare incredibila, dar acum, cand am vazut drumul asta pe care am mers de multe ori, parca a fost si mai si. Bine naibii ca a fost inchis pentru ei, ca altfel era plin ochi de grataragii si nu se vedeau masinile de fum. Nu stiu daca au fost “baieti finuti”, dar cand auzi “This is the best road in the world” de la niste oameni care au facut zeci de mii de kilometri pe cele mai faine drumuri din lume, parca nu suna rau deloc. Iar incheierea a fost la fel, de nota 10: “Thank you Romania for having us! Can we stay here…forever?”. Una peste alta, chiar ne-au facut reclama bunicica, te pomenesti ca o sa se umple acum Transfagarasanul de supercar-uri. Numai bine vin, acum cand trebuie sa se inchida :D Click aici pentru restul postului »

Fifa 09, destul de slab

Nu sunt eu cel mai mare gamer around, dar daca, din pacate, tot am avut ceva mai mult timp liber la dispozitie zilele astea, m-am apucat de jucat Fifa 09 intensiv, de unul singur sau in multiplayer, cu un prieten.

Desi in 09 au bagat o gramada de chestii faine la prima vedere (fault la portar, obstructii, portarul poate sa vina pe final de meci la cornere, etc.), gameplayul e mai slab. Nu intotdeauna mai realist e tot aia cu mai fun. A, si ca sa nu mai spun ca e mult mai greu sa dai goluri decat in cele de pana acum, mai ales ca, for some reason, au hotarat sa renunte la suturile cu exteriorul (eu, cel putin, nu l-am dibuit). Iar faulturile, desi la inceput sunt fun, dupa ce joci ceva mai mult devin de-a dreptul enervante. Adica nu poti sa dai un challenge ca pac, fluiera repede arbitrul. La cornere la fel, daca a apucat sa iasa portarul pe minge, sanatate, fie o prinde, fie se fluiera fault la portar. Ca sa nu mai spun ca sistemul de pase l-au facut idiot de rau de tot. Pe consola poate sunt ok, dar cu tastatura sunt cele mai retardate pase care-au fost vreodata in Fifa.

Una peste alta, merge pierduta vremea cu jocul, dar are unele chestii enervante rau. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu vreau realism 100%, ci vreau sa dau multe goluri si sa ma simt bine jucand. Si uite-asa oftez si-mi aduc aminte de Fifa 2002, care-a fost jocul cel mai fun de jucat in multiplayer din serie.

Twilight (2008)

Cand am auzit prima oara de Twilight, am zis ca n-am ce cauta la el, dar am fost si, sincer sa fiu, n-a fost chiar atat de rau pe cat ma asteptam. Povestea e ok, actorii asa si-asa, iar ce mi-a placut cel mai mult si cel mai mult a fost ca este probabil singurul film cu vampiri, pe care l-am vazut, in care nu apar binecunoscutii colti deloc. Daca as vrea sa fiu rautacios, as zice ca n-au mai avut bani suficienti pentru machiaj, dar n-am sa fiu. Una peste alta, pentru un film lejer, merge. Si cu ocazia asta am ajuns si, pentru prima oara, la Cinema PRO, care mi s-a parut ok, mai ales fara buluceala de la mall-uri.

Din pacate, mi-am adus aminte inca o data de ce nu-mi place sa merg la cinema in weekenduri si miercurea, un comentariu de pe imdb fiind mai mult decat concludent: “But if you see it in the theater, go during a time when all the little junior high and high school girls are in class; your eardrums will thank you for it. And I swear I lost ten IQ points just listening to them.” Si nu e valabil numai pentru liceeni.

The day the Earth stood still…

…sau “Ziua in care Pamantul se opri”, pe romaneste, este cel mai recent film al lui Keanu Reeves. Ieri, la invitatia celor de la LG, am fost la Plaza sa vada si ochiul meu filmul. De regula, ma abtin de la a face comentarii negative asupra unui film, pentru ca fiecare are gusuturile lui, si nu de putine ori mi s-a intamplat sa imi placa filme pe care altii le caracterizau ca “jeg”, “kkt”, “praf”, etc. Dar, de data asta, nu pot sa ma abtin si sa nu spun ca am pierdut o ora jumate absolut degeaba. Ma rog, au fost patru ore, pentru ca, datorita unei mici erori, am ajuns cu doua ore inainte.

Asa, acum revenind la film…ideea e deja fumata: noi suntem prea varza sa avem grija de planeta noastra (desi Keanu zice ca nu-i a noastra), asa ca vin extraterestrii sa ne extermine, ca sa fie totul de vis. Bineinteles ca salvarea noastra vine de la un pustiulica si o femeie, care ii conving pe extraterestrii ca “we can change” (parca la Obama am mai auzit-o p-asta). Rolul il prinde pe Keanu, ca nu tre sa vorbeasca mult, nici s-o faca pe emotionatul, el trebuie doar sa ne extermine. Cea mai tare chestie din film este robotul ala urias, care se pare ca stie sa faca multe.

Oricum, sfatul meu, daca tineti neaparat sa-l vedeti, mai aveti rabdare putin si luati-l de pe torente, ca nu merita dat bani pe bilet.

The Dark Knight

Dupa ce mi-a fost capul calendar pe Digg cu The Dark Knight, cel mai recent Batman, aseara am avut ocazia sa ma duc la cinema sa-l vada si ochiul meu, mai ales ca a rupt la incasari. Asta ca sa nu mai zic de nota de la imdb, care dupa ce a fost 10 o perioada buna, a inceput usor usor sa scada, dar tot e pe primul loc all time. Merita locul ala? Nu cred, si oricum, sunt convins ca o sa mai scada, acum probabil e doar efectul buzz-ului creat in jurul filmului, mai ales de moartea lui Heath Ledger.

Per total, filmul mi-a placut. In sfarsit am mai vazut si eu un film mai lung de o ora jumate si care nici sa nu ma plictiseasca. Batman e Batman, e cam acelasi din toate filmele (alearga, sare, bate si are cele mai faine jucarii pe care le-am vazut la un personaj de film), Bruce Wayne la fel. In schimb eu zic ca vedeta adevarata e Joker pe care Heath Ledger il interpreteaza superb (nu ma intrebati daca sunt influentat de moartea lui, ca nu stiu sa va zic, probabil ca da). Tin minte ca citeam ca se gandeau astia sa-l nominalizeze la Oscar, dar apoi multi au sarit zicand ca sa-i dea Oscarul, dar doar daca il merita, nu pentru ca a murit. Ei bine, eu zic ca merita, macar sa candideze, daca nu si sa-l castige.

N-o sa m-apuc acum sa povestesc filmul, doar ca fuga la cinema si vedeti-l, ca nu-i o pierdere de timp.

Filme, din nou

Zilele astea am mai apucat sa vad doua filme:

The Bucket List (2007 – imdb)

Pe scurt, Jack Nicholson si Morgan Freeman interpreteaza rolul a doi mosuleti care, aflati in acelasi salon de spital, afla, in acelasi timp, ca sufera de cancer si ca mai au de trait 6 luni, maxim un an. Unul dintre ei fiind miliardar, se decid sa faca, in perioada ramasa, toate lucrurile pe care ar fi vrut sa le faca in viata si n-au apucat, incluzand escaladarea Everestului, etc. Desi mi s-a parut cumva ciudat sa faci o comedie pe tema asta, filmul e destul de reusit, Jack Nicholson avand momente cand e super funny (asta desi mi-e tare greu sa-l vad in alt rol decat vestitul colonel Jessep: “You want the truth?! You can’t handle the truth!”). Una peste alta, o comedie destul de lejera, fara prea mare valoare artistica, asa ca merita o nota 6.

The Great Debaters (2007 – imdb)

Daca primul film a fost destul de lejer, The Great Debaters e o drama, cu Denzel Washington in rolul principal. Actiunea e plasata in America anului 1935, cand rasismul era in floare, iar Denzel joaca rolul unui profesor coordonator al echipei de “debate” (parca nu pot sa spun “dezbatere”) formata din tineri negri, echipa care devine cea mai buna din Statele Unite, ajungand, in premiera, sa concureze cu echipe formate din copii albi . Ca si in alt film care dezbate problema rasismului, Remember the Titans, Denzel este genial, Forest Whitaker joaca si el la fel de bine, si in general, distributia, desi formata din nume nu foarte cunoscute, a fost realizata foarte bine.

Lexter – Freedom to love

Tot aud melodia asta de ceva vreme la radio si e faina tare. Love it!

I Am Legend

Am eu un piticel si, in cazul unor anumite filme, prefer sa astept putin si sa merg sa-l vad la cinema, din respect fata de unii actori si, ma rog, cand nu trece juma de an intre lansarea din State si lansarea de la noi. Plus ca ma relaxeaza mersul la cinema (o floricica, un suc…). Si azi, dupa ce am necajit-o pe Ada (:X) am fost la “I Am Legend”, cu Will Smith, un caine Sam (care aflam mai tarziu ca de fapt e o ea si o cheama Samantha :D) si cu un Mustang rosu.

Pe scurt, un virus teribil (care, de fapt, trebuia sa fie leacul la cancer) face ca 4 miliarde jumate de oameni sa moara, iar din astia ramasi, 99% sa turbeze iar restul de 1% sanatosi (imuni la virus) sa fie mancati de astia turbati. Si bineinteles, Will Smith, care facea partea din astia 1%, ramane cam singurul supravietuitor si incearca sa gaseasca leacul la virus, pornind de la sangele lui. Nota pe imdb a filmului, 7.3, meritata. Adica un film asa si-asa, mai ales ca se termina cam brusc. Vorba lu’ varu’, la cum a decurs actiunea, era film de cel putin 3 ore. In rest, ar mai fi de remarcat reclama evidenta la Apple si Ford, care probabil au pompat bani seriosi.

Shaquille plateste $23.000 pe luna la benzina

Yup, n-am gresit zerourile. N-are rost sa mai zic cine e Shaquille O’Neal, iar suma de mai sus e trecuta in declaratia depusa la judecatorie in procesul de divort in care se afla acum. Bineinteles ca omul probabil vrea sa scape cu cat mai putini bani dati nevestei, dar totusi suma e chiar haioasa. Un calcul mic da ca, daca masinile pe care le conduce ar consuma in medie 50 de litri la suta de kilometri, care-i enorm, tot ar insemna ca omul face cam 2000 de km pe zi. Acu nush cat de departe sta el de stadion, da’ totusi nu cred ca i-au dat astia casa la dracu-n praznic.

Si daca suma asta vi se pare mare, in declaratie mai sunt trecutele cheltuielile urmatoare (atentie, toate sunt lunare): $1.500 pe abonamentul la cablu, $110.000 pe vacante, $17.000 pe tzoale si $26.500 la….babysitting. In mod cert nu mi-ar fi jena sa-i fiu bona lu’ fi-su lu’ Shaq.