Aventura #prinromania Banat si Oltenia : obiective (partea 2)

(…continuare)

Muzeul Mineritului din Petrosani

Domnul Puscasu, de la Muzeul Mineritului din Petrosani

Initial, cand am vazut pe harta Muzeul Mineritului am zis ca hai sa ne oprim si acolo, nu de alta, dar era un “muzeu” si banuiam ca ar putea fi cateva chestii interesante de vazut. Dar habar n-aveam ce ne astepta acolo. Click aici pentru restul postului »

Aventura #prinromania Banat si Oltenia : obiective (partea 1)

Cum ziceam si in postul dinainte, am vazut foarte multe lucruri in excursia de 5 zile #prinromania (datorita Petrom, bineinteles), si cum nu intrau toate in postul respectiv, o sa le iau pe rand, in ordinea in care le-am vizitat:

Drobeta Turnu Severin

Ruinele Cetatii Severinului

In primul rand, orasul arata jalnic :) Totusi, il salveaza doua chestii: Click aici pentru restul postului »

Cei mai frumosi ani

Acum cateva luni, la meciul Unirea Urziceni – Liverpool, am calcat iarasi pe Ghencea dupa o perioada foarte lunga in care n-am mai fost, alungat de maimutoiul de la loja din mijloc. Motivul principal a fost Torres (cine ma cunoaste stie ca e jucatorul meu favorit), pe care aveam prima oara ocazia sa-l vad live. In schimb, cand m-am apropiat de stadion, n-am putut sa nu simt un pic de emotie cand mi-am adus aminte de anii frumosi petrecuti in tribune.

Acum 6 ani si ceva, la doar doua luni dupa ce poposisem in Bucuresti, la facultate, pe 6 noiembrie 2003, paseam pentru prima oara pe Ghencea. Pe o vreme infecta, Steaua termina 1-1 cu Liverpool. Desi in retur a pierdut calificarea, a fost prima oara dupa multi, multi ani cand o echipa romaneasca a fost aproape sa ajunga in “primavara europeana”, care devenise un fel de Fata Morgana pe vremea aia.

La momentul respectiv, nu aveam de unde sa stiu ca, pentru Steaua, vor urma cei mai frumosi 3 ani de dupa revolutie, cu doua campionate castigate si cu niste campanii europene de neuitat. Si nu pot decat sa ma bucur ca am fost parte din acesti ani frumosi, de-acolo de pe stadion. Da, am stat 4 ore intr-o ploaie torentiala, ud pana la oase, la meciul cu Valencia (probabil cel mai frumos meci pe care l-am trait si-l voi trai in viata asta, si-acum mi se face pielea gaina cand imi aduc aminte), am cantat 3 ore sub zapada la meciul amanat cu Villareal, am urlat de bucurie cand Steaua pur si simplu distrugea Betis, am plans dupa meciul cu Middlesborough, am tremurat de emotie la auzul imnului Ligii Campionilor dupa meciul cu Standard, m-am ciupit sa fiu sigur ca nu visez dupa 1-4 cu Dinamo Kiev si am vazut echipe imense ca Real sau Bayern pe Ghencea.

In timpul asta, am avut ocazia sa vad niste antrenori si niste jucatori care, desi nu valorau milioane de euro, au reusit, de-a lungul a cateva sezoane incredibile, sa ma faca faca fericit pe mine si pe alte cateva milioane de stelisti/romani. Steaua pragmatica a lui Zenga, desi nu foarte spectaculoasa, cu un Dorinel Munteanu la apus de cariera dar foarte sufletist, a batut Valencia si-a castigat un campionat. Steaua lui Protasov, poate cea mai frumoasa echipa din ultimii 20 de ani, care, desi nu a impresionat la performante, avea un joc pur si simplu fascinant (mi-aduc aminte de jocul perfect din meciul cu Lens de la Bucuresti). Steaua lui Olaroiu, desi nu foarte placuta la vedere, a castigat un campionat si-a jucat o semifinala de Cupa UEFA. Jucatori, nu mai zic, au fost atatia: Radoi, Dica (“Du-te Dica, du-te!”), Victoras Iacob, Petre Marin, Thereau, Andrei Cristea, Ogararu, Bostina, Goian, Ghionea si multi altii.

Apoi, toate astea se pare ca s-au urcat la capul celui cu ocupatii legate de ovine, pentru ca, dupa sezonul 2006-2007, a inceput sa-si bata joc si sa alunge milioane de fani (printre care si eu) departe de Steaua si de toate bucuriile pe care echipa asta ni le-a adus.

De ce am scris toate astea? Pentru ca tot ce-am enumerat pana acum (antrenori, jucatori, rezultate) au un singur lucru in comun (ma rog, in afara de ciobanul din loja) si anume Mihai Stoica. Sau MM Stoica. Coincidenta ca Steaua a avut cea mai buna perioada intre 2003 si 2007, iar MM a fost in conducerea echipei intre 2002 si 2007? Coincidenta ca Unirea Urziceni condusa de el a uimit toata Romania cu titlul castigat anul trecut si cu evolutia uimitoare din Champions League? Sunt convins ca nu. Ei bine, de ieri, MM are blog, unde deja a inceput sa scrie cate ceva din dedesubturile ocuptiei lui. Ma bucur ca a luat decizia asta, sper ca nu o sa ii treaca repede si vreau sa aflu mai multe, pe parcurs, despre unul dintre oamenii din fotbalul romanesc pe care ii apreciez cel mai mult si pe care sper sa-l vad iarasi, intr-o buna zi, la carma Stelei, facand iarasi Ghencea arhiplina inclusiv la un meci cu ultima clasata.

Bine-ai venit, MM Stoica!

Weekend movies: 2012 si Surrogates

Weekendul asta n-am facut cele mai fericite alegeri in ceea ce priveste filmele:

Surrogates Mda, Brusc Willis a imbatranit, dar tot ne salveaza pe toti apasand Shift+Enter, asta, bineinteles, dupa ce-l bate inclusiv femeia de serviciu de pe platourile de filmare. O combinatie de Gamer cu Matrix cu I,Robot si cu alte filme de genul, mi s-a parut foarte slab; pe alocuri nici nu stiu ce s-a intamplat, ca nu mai vedeam de cascat.

2012 De cand am vazut prima oara trailerul, l-am asteptat cu ceva nerabdare. N-a fost nici foarte slab, dar nici cum ma asteptam. Efectele speciale au fost ok, dar gramada de clisee l-au facut slab (de genul ca atunci cand nu anunti 6 miliarde de oameni ca o sa moara, “that’s when we lose our humanity!”…sanchi, de parca nu stie toata lumea de ce suntem in stare cand ne panicam). Anyway, destul de slabut filmul, dar nu e de ocolit.

S-a pus praful

…de cand n-am mai scris aici. Si nu de alta, dar de cand Andrei e in charge cu partea editoriala la rpmgo, simt ca incepe sa ma manance rugina. Asa ca trebuie luate masuri!

Blog picat

Mda, am schimbat blogul pe alt server si, datorita unor mici probleme administrative am pierdut cateva posturi, cele mai recente (ultimul backup era facut cu ceva timp in urma). Asa ca mi-am facut de lucru si a trebuit sa iau posturile la mana din cache-ul de la yahoo si google. Am facut treaba asta, acum mai am de luat si comentariile dar alta data, cand o sa mai am timp. Asta e, shit happens!

Gata si vacanta asta

Si uite cum au mai trecut niste sarbatori:

- la Coliba lui Zalmoxes in Piatra Craiului (la Plaiul Foii, langa Zarnesti, Brasov) am gasit cele mai tare gazde pe care le-am vazut in viata mea. Daca toata lumea ar face turism asa, am fi departe rau. Nota 12.

- calaritul e cea mai tare chestie ever! (la cai ma refer, nu va ganditi la tampenii). Undeva la vreo 2 km de vila unde-am facut revelionul e un complex unde, cu ceva spaga, am reusit si-am calarit un cal superb (lipitan). A fost pentru prima oara in viata mea cand am facut treaba asta si m-am indragostit. Da, de cai :D

- daca vreti sa evitati sa stati in coloana 4 ore in zona statiunilor de pe Valea Prahovei, drumul Brasov-Buzau e aproape necirculat si e mult, mult mai frumos. Da, se ocoleste ceva, dar merita. De evitat sa va prinda noaptea totusi.

- mi-a fost dor de Bucuresti. Da, dupa 2 saptamani petrecute in afara lui, mi-a fost dor de el, cu toate partile lui bune si proaste.

- Auto Unleashed merge mai bine de unul singur decat cand am grija de el. Should I be worried? :D

Altele din Buzau

Cum am zis in postul anterior, vizita la Buzau n-a inceput prea bine. Totusi, am facut si cateva chestii mai placute pe-acasa:

- fusei intr-o drumetie foarte frumoasa pe la Vulcanii Noroiosi, cu nabelea (si cu masina lui luata din Adsense);

- atat timp cat ai R8, e buna si-o casa din chirpici;

- acelasi nabelea m-a bagat in boala cu cateva melodii, printre care si asta (ignore the gagica :D);

- am fost si la blog meetul de la Buzau. Pe langa nabelea, il mai stiam doar pe Elvis. Am mai cunoscut lume noua, am primit ecuson, diploma si bere moca, a fost destul de interesant (aici o parte din cei care-au fost);

- m-a mancat in behind si-am fost iar la Atlantis. Ceva mai multa lume cunoscuta, deci putin mai interesant, dar tot nu indeajuns de mult;

- sunt cateva locuri in imprejurimile Buzaului pe care nu le stiam, printre care un deal de unde se vede superb orasul by night, imi pare rau ca n-am facut niste poze, dar eram putin cam frig.

In Delta Dunarii

Weekendul trecut am ajuns si eu, prima oara in viata, in Delta Dunarii, manat de faptul ca nu mai fusesem niciodata acolo si am zis ca e pacat sa avem asa zona deosebita in tara si sa nu fi mers macar o data sa o vada si ochiul meu. Si mi-a placut la nebunie. Am cautat pe net dinainte si ne-am facut rezervari la Pensiunea Constantin si Elena (intre timp vad ca nu le mai merge site-ul) pentru ca ne-a placut cum arata (9 casute de cate 2 locuri, asta-i singura poza pe care-am facut-o) si nici nu ni s-a parut foarte scump (120 RON camera fara frigider, 150 RON cu frigider, pe noapte, bineinteles). Pana la Dunavatu am facut cam 4 ore si ceva (5 ore cu totul, dar cu cateva opriri de tigara, suc, wc, etc) pe Slobozia-Tandarei-Giurgeni-Tulcea. Cativa prieteni au plecat mai tarziu si-au luat-o prin Medgidia, pe unde-au facut mai mult ca noi, desi e drept c-au prins si noapte.

Casutele erau foarte ok si, poate desi un pic cam scumpe, au meritat banii. Tantarii apar doar intre 9 si 11, dar ferea, daca n-aveti spray sa va dati pe voi, ati pus-o. Eu am topait 10 minute ca mi se incurcase lanseta si nu puteam sa ma urc in masina, si ziceai ca sunt de prin filmele lui Hithcock, asa erau gramada pe bine. A doua zi am fost cu barca prin Delta (80 de RON ora) si a fost foarte, foarte fain. Practic de-aia m-am dus in Delta si a meritat. N-am prea avut noi noroc de pelicani, am vazut doar unul, pe lacul Razim, pentru ca am inteles ca, daca vrei sa-i vezi, tre sa te trezesti cu noaptea-n cap si sa te duci pe canale inainte sa inceapa barcile sa circule, ca-s foarte speriosi. Asta ne-a lasat sa ne apropiem putin de el, cu motorul la barca aproape oprit, dar pana la urma a zburat. Oricum, e foarte fain sa vezi atata salbaticie, in care omul nu prea a ajuns. Pacat ca am fost cu barca cu motor (desi cu vasle faceam doua zile) pentru ca parca mi-era mie rusine ca intram asa galagios in viata tuturor vietatilor de pe-acolo. Dupa ce ne-am invartit noi pe-acolo, ne-a lasat baiatul intr-un loc sa dam la peste. N-am prins aproape nimic, dar am avut ocazia sa vad o cireada de vaci trecand inot canalul, o priveliste foarte interesanta. Cine stia ca Milka poa’ sa inoate asa bine?

Dupa ce am ajuns acasa am inteles ca ne-am ales o perioada foarte proasta pentru mers in Delta, din cauza inundatiilor care-au adus Dunarea mare si care-a tulburat apa. Pe langa faptul ca cica, in rest, apa e limpede si vezi tot ce-i prin ea, acum nici peste nu prea se prinde. Capturi n-am avut cine stie, cateva stiuci, o caruta de caras, bineinteles, cate-o platica sau cate-un biban amarat si cam atat.

In rest, am mancat bors de peste (nu m-a dat peste cap), am facut gratare, am baut bere, ne-a cantat nea Goguta (neam cu proprietarul) la acordeon aproape toata noaptea (desi s-a suparat pe noi ca nu am adus vin de la Buzau) si la intoarcere am stat o ora la coada la podul de la Giurgeni pentru ca abia se miscau casierii.

Oricum, un weekend frumos iar Delta a fost pe masura asteptarilor (in mod cert ma voi mai duce, desi data viitoare cred ca o sa merg in alta parte, undeva mai in inima ei). Pacat ca, din cate am inteles, nu mai este ce-a fost alta data si se inrautateste situatia. Acum parca inteleg toate asociatiile astea ecologice care incearca din rasputeri sa salveze ce mai e de salvat din ce ne-a oferit mama natura. Ar fi mare, mare pacat sa dispara asemenea zone de care nepota-miu sa nu se poata bucura asa cum m-am bucurat eu weekendul trecut.

Mai multe poze pe flickr.

Si se duse naibii feed counterul

Deja am vazut bloguri de 2 lei cu 30 de mii de abonati. Sper sa se sesiseze repede astia de la Google, ca altfel s-a cam dus naibii Feedburner.