Weekend superb la Raliul Sibiului
Postat de mine pe 20/07/2009
Nu pot sa zic ca am fost vreodata un fan inrait al raliurilor, desi intotdeauna mi s-a parut unul dintre cele mai fascinante motorsporturi (ca sa nu mai zic ca am jucat Colin McRae 2 de mi-au sarit capacele). Ei bine, weekendul trecut am avut sansa sa vad ce inseamna cu adevarat sportul asta si nu numai.
Vineri dimineata, la 6 jumate si dupa vreo 2 ore de somn, m-am urcat in masina cu varu si ne-am pornit spre Sibiu sa vedem Raliul Sibiului, invitati fiind de catre Citroen (partenerul competitiei). Primul eveniment la care-am participat a fost Super Speciala, fiind practic primul meu contact live cu un raliu. Desi ne-a plouat putin inainte (doua poze in care apar in toata splendoarea mea aici si aici), am gasit un loc numai bun de cascat gura, undeva in mijlocul traseului si apoi ne-am uitat la baieti cum se dau. Nu prea eram noi familiarizati cu regulamentul exact al super specialelor, asa ca nu ne-am dat seama cine-a castigat, dar spectacolul a fost pe cinste.
Dupa un somn bun, a doua zi a fost o zi de relaxare. Eram rupti de somn vineri noaptea, asa ca am dormit destul de mult sambata, si nu am mai ajuns la celelalte etape ale raliului. In schimb, ne-am relaxat pe la hotel (piscina, sauna and shit). Am stat la acelasi hotel ca in deplasarea cu Mercedes de acum cateva luni, hotel ce-a avut mare petrecere de rebranduire vineri seara. A fost destul de interesant sa ‘navigam’ in pantaloni scurti si-n adidasi printre o multime de oameni imbracati la zece ace (inclusiv draga noastra ministra, Elena Udrea), chiar ne-am simtit speciali :D
Seara in schimb, dupa cina, am hotarat sa mergem la petrecerea after-rally dintr-un club din Sibiu, Liquid pe numele lui (chiar e un club misto), de unde, desi ne-am propus sa nu stam mult, am plecat in jur de 4 jumate. Si numa’ bine ca duminica ne-am trezit la 8 pentru cea mai tare activitate a weekendului, adica datul cu masina de raliu (un Citroen C2R2 Max), alaturi de Phillippe Bugalski, unul dintre cei mai experimentati piloti ai Citroen.
Desi am fost doar co-pilot, a fost incredibil si mi-a confirmat ce am zis si la inceputul postului, ca raliul este in mod clar unul dintre cele mai tari competitii cu masini. Singurul motiv pentru care m-as mai fi dat jos din masina aia ar fi fost ca sa trec pe locul soferului, dar din pacate nu s-a putut, asa ca m-am multumit doar cu cateva ture de super speciala. Si daca inainte de treaba asta imi propusesem oricum sa merg sa fac o scoala de pilotaj (ma gandisem la Titi Aur, dar este destul de scump), acum in mod cert o sa urc asta in lista de prioritati.
Oricum, ideea e ca a fost un weekend foarte misto; am urcat pentru prima oara in viata mea intr-o masina de raliu, am cunoscut multi oameni faini (printre ei si Simon Jean Joseph, dublu campion european de raliu si actualul director competitii clienti de la Citroen) si m-am simtit foarte bine. A, si am apucat sa conduc un pic noul Citroen C3 Picasso, o masina incredibil de funky, pe care o sa o iau zilele astea pentru un test mai in amanunt. Bineinteles, toate astea nu erau posibile fara Citroen, caruia trebuie sa-i multumim, in special Laurei.
Restul pozelor (nu-s foarte multe) aici.
Noua forma de cersetorie sau Romania-i plina de rable?
Postat de mine pe 15/07/2009
In ultima vreme am dat peste doi insi care m-au facut sa ma gandesc la Filantropica si sa-mi pun intrebarea din titlu.
Prima oara, acum vre-o luna, ma intorceam din oras intr-o noapte si, la prima intersectie de la Unirii spre Sf. Vineri, vine un pustan, imbracat bine, cu telefonul in mana, care imi zice ca-i din Magurele, ca-i venit cu o Dacie si ca i s-a rupt nu stiu ce curea. Ii trebuiau 170 de mii.
A doua oara, weekendul trecut, am dat o fuga pana la mare sambata si, cand m-am oprit la un Petrom de la iesire din Constanta, vine un tip, tot la fel, imbracat decent, cu un Mercedes de-o seama cu mine si cu o tipa in dreapta, care-mi zice ca-i din Bucuresti si ca nu stiu ce probleme a avut la baia de ulei (unde poti sa-ti farami baia de ulei la mare, n-am idee) si ca daca pot sa-l ajut cu niste bani de benzina sa ajunga inapoi in Bucuresti.
Amandoi m-au luat cu “frate, te vad ca esti sofer si poate stii si tu cum e” si s-au oferit sa-mi dea permisul si sa-mi dea banii inapoi cat de curand. Nu, nu stiu cum e, dar i-am ajutat pe amandoi si daca mi-am luat teapa, aia e, nu dau faliment si eu sa fiu sanatos, iar ei chiar sper sa ramana cu masina-n drum. Totusi, nu puteam sa nu ma pun in locul cuiva care chiar pateste asa ceva, mai ales a tipului din Constanta: cine stie cum sa se alinieze planetele si sa raman cu masina-n drum la dracu-n praznic, fara bani si fara telefon si singura solutie sa fie cerutul de bani bunilor samariteni. Pe langa faptul ca ar trebui sa fiu foarte disperat, cred ca as intra in pamant de rusine, mai ales ca in mod cert 9 oameni din 10 ar zice ca cersesc. Pe de alta parte, Filantropica a fost un film foarte fain.
In fine, revin la intrebarea din titlu…a aparut o noua forma de cersit (un prieten mi-a zis ca l-a abordat si pe el un tip la Unirii, cu o poveste asemanatoare, dar in alta seara) sau Romania s-a umplut de tigai pe roti cu care nu poti sa mai mergi nici macar 20 de km fara sa ramai cu ea-n drum? S-a mai intalnit cineva cu indivizi de-astia?
La mare cu blogerii/twitteristii
Postat de mine pe 09/07/2009
Prima oara ma suna varu’ sambata seara pe la 10-11 si-mi zice “ba, in 4 ore plecam la mare, te bagi?”. Bineinteles c-am zis ca da, mai ales ca de vreo doua saptamani visam numai la o baie in mare. Totusi plecarea s-a amanat pentru luni dimineata, cand impreuna cu alti sapte twitteristi ne-am urcat in doua masini, una dintre ele fiind un BMW seria 3 facelift touring (adica break), ocazie cu care-am si testat masina. Eu i-am avut pasageri pe Adi, Buddha si Diana, in timp ce cu Bobby au mers Corina, Sorin si Iulian si Iuliana.
Cum am zis ca traseul obisnuit spre mare e prea boring, am luat-o pe o ruta alternativa, adica prin Calarasi, am trecut Dunarea cu bacul la Ostrov, Adamclisi, Negru Voda, Mangalia. A fost misto traseul, mai ales ca n-am fost niciodata pe-acolo. Ruinele de la Adamclisi sunt…ca niste ruine, iar ‘ghidul’ de-acolo, nea Soare, ne-a/m-a delectat cu detalii picante din istoria cetatii si nu numai.
Si in sfarsit am ajuns la mare, unde-am hotarat sa ne oprim la 2 Mai sa facem baie si, dupa ce-am facut un pic de slalom printre nudisti, in sfarsit am ajuns anul asta sa fac o baie. Cam multi bolovani pe fund, dar apa a fost excelenta. Si cum totusi imi mersese prea bine in ziua aia, trebuia sa se intample ceva prost si sa rada toata lumea de mine. Cum eram toti rupti de foame, ne-am dus la o terasa de pe plaja de la 2 Mai, unde, intr-un moment nefericit, am hotarat sa aleg saramura de chefal. Iar aceasta saramura de chefal, care nu e cu nimic deosebit de orice alt peste (in afara ca-i mult mai mare decat o hamsie), a costat frumoasa suma de 81 de roni. Super. Am reusit performanta ca intr-o carciuma vai capul ei din 2 Mai sa mananc mai scump decat am mancat vreodata in Bucuresti (ca am mai avut si ciorba si bauturi in afara de micul Flipper). Da’ nu-i nimic, la valoarea mea…
Si in sfarsit am ajuns la destinatia noastra, adicatelea Vama, unde negociatorii nostri de top, Adi si Buddha au gasit cazare la vila Doriana. Cazarea a fost foarte ok la pret si la conditii, singurele chestii naspa fiind caldura infernala de dimineata (la camerele cu vedere la mare) si peretii cam subtiri, care nu prea iti permit secrete cu restul locatarilor. In fine, dupa un dus si putina odihna am plecat pe plaja, unde-am baut o bere, doua, trei, am dansat, ne-am minunat de calitatile acestui Michael Flatley al blogosferei care este Ciubotaru, am ras mult, unii au facut baie, etc.
A doua zi ne-am trezit de dimineata, am mai facut o baie scurta si in Vama (apa foarte misto si aici) si apoi ne-am urnit spre Bucuresti. Oricum, a fost o micro-vacanta foarte faina, m-am simtit bine si parca n-as mai fi plecat de la mare nici mort. Cred ca mi-e cam dor de o vacanta de-aia in care sa stau cateva zile bune fara sa fac nimic, doar cu burta la soare, sa fac baie si sa beau un suc rece cu gheata.
LE: Ah, si era sa uit…ca in fiecare deplasare, bineinteles ca s-a gasit cineva sa imi faca o poza perfecta pentru hi5 :D
