Finala UEFA din 2012, la Bucuresti

Buun, astazi UEFA a anuntat ca finala Cupei UEFA (sau Europa League, sau cum dracu’ o sa-i zica) o sa fie la Bucuresti. Sportiv, ne doare undeva de finala, ca in mod cert n-o sa avem o echipa acolo, iar cele care-o sa joace n-o sa prezinte absolut nici un interes (doar, prin vreun mare noroc, sa ajunga vreuna gen Milan sau mai stiu eu). Probabil ca o sa scoatem si ceva bani din asta (cateva zeci de mii de straini, pusi pe mancat, baut, mers la curve, etc.) Bineinteles, ca deja au inceput declaratiile pompoase de genul, “e o victorie a Romaniei si a Bucurestiul”, “e o sansa extraordinara pentru Bucuresti”, “poate creste enorm imaginea Romaniei”. Sanchi, in afara faptului ca echipa lor a castigat sau pierdut o finala de cupa europeana, nu cred ca strainii aia care-o sa vina la meci o sa fie atat de marcati de Bucuresti.

Eu, in schimb, ma bucur pentru o singura chestie. De frica sa nu ne facem de cacat, probabil ca o sa se puna Oprescu pe asfaltat, vopsit, varuit, curatat sau gasit o solutie de a se-ajunge mai repede de la aeroport in oras. Chiar daca o sa fie facute toate cu juma de an inainte de finala, macar de-atunci incolo o sa ramana si Bucurestiul asta cu ceva.

A, si inca o chestie. Cata carne si-a luat de-a lungul timpului Mircea Sandu, sunt convins ca decizia asta i se datoreaza in mare masura si ca o sa ne fie bine tare de tot cu el acolo.

Scula mare masterul asta

Se dau urmatoarele:

- trebuie sa pleci neaparat din Bucuresti doua zile, exact cand ai un examen la master, la minunata universitate Spiru Haret;
- chiar daca esti fata, suni un prieten foarte bun (sa-i zicem Vlad) si-l rogi sa se duca in locul tau, chiar daca el habar n-are ce studiezi tu acolo;
- prietenul asta accepta, ca na, pe langa faptul ca ti-e prieten si te-ajuta cand ai nevoie (ca sa nu mai zic ca probabil o sa si fie cinstit bine), mai vede si el lume noua.

Cum decurge un examen la master:

- se intra in sala, un fost cinema, probabil de pe vremea lui Nicky, aflat la dracu-n praznic la marginea Bucurestiului;
- se aseaza, alaturi de un foarte bun prieten aflat la acelasi master, in ultimul rand, fix sub fostele proiectoare, unde, nici daca l-ai injura de mama, n-ar avea cum sa ajunga proful;
- se socializeaza, ca deh, daca tot esti acolo, ce rost are sa te plictisesti;
- se ocheste una bucata blonda atragatoare, si i se adreseaza doua, trei complimente intr-un limbaj foarte elevat;
- incepe examenul;
- se noteaza subiectele, se scot cursurile si se incepe copiatul;
- unele subiecte nu-s in cursuri. Nu-i problema, se ia telefonul, se suna prietena care trebuia sa fie la examen. Nu raspunde ca na, e plecata cu treaba.
- se suna alta prietena (dupa ce se injura putin, ca-i galagie prea mare in cinema si nu se-aude), si se cere numarul de telefon al unei a treia prietene, care nu raspundea la numarul ei si care lucreaza in domeniu si stie ce si cum;
- se suna prietena 3, se noteaza indicatiile, se multumeste si se inchide;
- mai ramane un subiect de facut, pe care nu-l gaseste nimeni pe o raza de 20 de metri;
- se stabileste, de comun acord, “bah, bag p**a, cand pleaca blonda plecam si noi” (vezi mai sus pentru detalii despre blonda);
- si gataaa. Asteptam rezultatele, dar preconizam o nota mare.

Acum stau si ma gandesc, la ce naiba te mai pun sa stai un an jumate, cand ai putea binemersi sa te duci, sa platesti si sa-ti dea imediat foaia ca ai master.

Twilight (2008)

Cand am auzit prima oara de Twilight, am zis ca n-am ce cauta la el, dar am fost si, sincer sa fiu, n-a fost chiar atat de rau pe cat ma asteptam. Povestea e ok, actorii asa si-asa, iar ce mi-a placut cel mai mult si cel mai mult a fost ca este probabil singurul film cu vampiri, pe care l-am vazut, in care nu apar binecunoscutii colti deloc. Daca as vrea sa fiu rautacios, as zice ca n-au mai avut bani suficienti pentru machiaj, dar n-am sa fiu. Una peste alta, pentru un film lejer, merge. Si cu ocazia asta am ajuns si, pentru prima oara, la Cinema PRO, care mi s-a parut ok, mai ales fara buluceala de la mall-uri.

Din pacate, mi-am adus aminte inca o data de ce nu-mi place sa merg la cinema in weekenduri si miercurea, un comentariu de pe imdb fiind mai mult decat concludent: “But if you see it in the theater, go during a time when all the little junior high and high school girls are in class; your eardrums will thank you for it. And I swear I lost ten IQ points just listening to them.” Si nu e valabil numai pentru liceeni.

Apa plata la barbati

De ce oare nu mai poate omul sa bea linistit o apa plata, ca deja incepe sa ploua cu mistouri inca dinainte de a spune chelneritei “o apa plata, te rog”. De regula, intrebarile care apar sunt:

- Esti la cura?

- Esti bolnav?

- Ti-e rau?

- Ba, da’ esti pi_da?

Da’ dom’le, uneori mai mi-e sete si vreau sa beau o apa (doua, trei), pur si simplu!

Gata si vacanta asta

Si uite cum au mai trecut niste sarbatori:

- la Coliba lui Zalmoxes in Piatra Craiului (la Plaiul Foii, langa Zarnesti, Brasov) am gasit cele mai tare gazde pe care le-am vazut in viata mea. Daca toata lumea ar face turism asa, am fi departe rau. Nota 12.

- calaritul e cea mai tare chestie ever! (la cai ma refer, nu va ganditi la tampenii). Undeva la vreo 2 km de vila unde-am facut revelionul e un complex unde, cu ceva spaga, am reusit si-am calarit un cal superb (lipitan). A fost pentru prima oara in viata mea cand am facut treaba asta si m-am indragostit. Da, de cai :D

- daca vreti sa evitati sa stati in coloana 4 ore in zona statiunilor de pe Valea Prahovei, drumul Brasov-Buzau e aproape necirculat si e mult, mult mai frumos. Da, se ocoleste ceva, dar merita. De evitat sa va prinda noaptea totusi.

- mi-a fost dor de Bucuresti. Da, dupa 2 saptamani petrecute in afara lui, mi-a fost dor de el, cu toate partile lui bune si proaste.

- Auto Unleashed merge mai bine de unul singur decat cand am grija de el. Should I be worried? :D