Se cauta bloggeri ucenici

Long story short: Vreau sa maresc echipa la Auto Unleashed, cel mai iubit copil al meu. Asa ca, impreuna cu Bobby am hotarat sa punem in aplicare o idee mai veche de-a noastra, de bloggeri ucenici. Asa ca cine vrea sa invete cu ce se mananca un blog de nisa (creare content, gasirea surselor, promovare, samd) e invitat sa-mi dea un e-mail la iepurilah [at] gmail.com si eu si Bobby o sa incercam sa va aratam cum.

La sfarsit (august) fiecare va alege ce va face in continuare, daca va ramane in echipa sau daca nu, il vom ajuta sa-si porneasca propriul blog. N-are rost sa repet ce-a scris varu’, asa ca mai multe detalii gasiti aici.

Deja am primit multe mailuri, multumesc tuturor si imi cer scuze daca nu o sa va pot raspunde imediat la emailuri, dar va asigur ca citesc toate mesajele si, atunci cand timpul imi va permite, va voi raspunde fiecaruia in parte.

La multi ani, Monden.info!

Sarbatoare in blogosfera! Monden.info a facut primul anisor (in formula actuala). Anul trecut, pe vremea asta, blogul se relansa intr-o noua formula, iar acum a devenit cel mai citit blog de monden & muzica din Romania reusind, in decursul anului care a trecut, o serie de lucruri super (lista completa o gasiti aici). Echipa, cred ca o stie toata lumea deja, Cristina aka Pyuric, Ada, Edi si, bineinteles, Bobby si cu moi.

Felicitari la toata lumea si uitati o parte din discursul de Oscar al Cristinei :D “Dar, mai mult de atat, dorim sa multumim tuturor celor care ne-au sustinut pana acum! Tuturor cititorilor nostri fideli, comentatorilor, celor care au pus linkuri catre noi, celor cu care am colaborat, tuturor artistilor, caselor de discuri, impresarilor, dar si celorlalti jurnalisti de monden…”

Si diseara (miercuri), petrecere la Twice!

Happy B-day Monden!

Seara Campionilor, ce frumos!

Tocmai ce m-am intors de pe Ghencea, unde am avut ocazia sa asist la un eveniment fantastic, Seara Campionilor. Organizat de Gica Popescu, Gica Hagi si Luis Figo, prin intermediul fundatiilor caritabile care le poarta numele, meciul a avut ca scop strangerea de fonduri pentru ajutorarea persoanelor nevoiase. Lasand la o parte scopul nobil, pot sa zic ca m-am simtit extraordinar, avand momente in care mi s-a facut pielea gaina vazand ce jucatori am ocazia sa aplaud.

Nici nu mai conteaza scorul final, 5-3 pentru selectionata lui Figo, in care s-au regasit nume mari ale fotbalului, printre care Raul, Davids, Michel Salgado, Solari, Maniche, Nadal, Sergi, Toldo si, bineinteles Figo. Au si recunoscut ca jucatorii care au facut parte din aceasta echipa, marea majoritate sunt inca activi sau s-au retras de putin timp, deci scorul e oarecum normal.

Totusi, atractia serii a fost echipa Romaniei. Chiar am avut emotii in unele momente, vazand ce jucatori uriasi am ocazia sa vad, jucatori pe care nu i-am vazut niciodata evoluand pe viu, doar in inregistrari de calitate dubioasa. Chiar daca mai in varsta, cu mai multe kilograme la activ, doar faptul ca am avut ocazia sa le scandez numele a fost extraordinar.

In formula de start a Romaniei s-au regasit aproape toti jucatorii care au format acea super echipa care a scris istorie in anii ’90. Stelea – Dan Petrescu, Gica Popescu, Miodrag Belodedici, Iosif Rotariu – Gica Hagi, Sabau, Dorinel Munteanu, Ilie Balaci – Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie. A fost fantastic sa vad din nou, de data aceasta pe viu, toti acesti jucatori adunati din nou impreuna. Gica Hagi, desi mai rotunjor si mai lent, ramane Regele, Belodedici mi s-a parut extraordinar, putand evolua fara probleme, cred, in primul 11 al oricarei echipe din Divizia A, Gica Popescu la fel, Sabau da lectii oricand jucatorilor de la Gloria Bistrita, pe care ii antreneaza, Dorinel la fel de muncitor iar Adi Ilie, pus pe sotii in seara asta, ramane acelasi atacant de clasa. Dan Petrescu a obosit cam repede, Rotariu a alergat mult, iar Ilie Dumitrescu, desi departe de forma de-acum 14 ani, a marcat primul gol. Cat despre Ilie Balaci, se vede ca anii au trecut peste el, dar numai faptul ca am avut ocazia sa-l vad in iarba, cu mingea la picior, a meritat din plin.

Apoi au inceput schimbarile. Pe rand i-am aplaudat pe Silviu Lung (se vede ca a fost unul dintre cei mai mari portari pe care i-a avut Romania, are in continuare niste reflexe extraordinare), Tudorel Stoica (capitanul Stelei din ’86 a marcat un gol superb), Mircea Lucescu, Rica Raducanu (ramane acelasi personaj adorat de public, indiferent daca rapidist, stelist sau dinamovist), Toni Dobos, Lita Dumitru, Marcel Raducanu sau Viorel Moldovan. Si bineinteles, pe antrenorii romani cu cele mai mari performante la nivel de club si echipa nationala, Emerich Ienei si Anghel Iordanescu.

Cel mai mult mi-au placut cum s-au prezentat Silviu Lung, Belodedici, Gica Popescu, Gica Hagi, Sabau, Adi Ilie, Tudorel Stoica si Adi Ilie.

Din pacate, stadionul n-a fost plin, asa cum meritau acesti jucatori extarordinari, dar atmosfera a fost placuta. Din cand in cand se facea cam liniste, dar, per total, a fost fain. Poate mai putin cand Torje si-a luat niste fluieraturi, gesturi care nu cred ca-si aveau locul la un astfel de meci.

Oricum, a fost o seara frumoasa, cand ne-am desprins de mizeriile din fotbalul romanesc actual si am putut vedea niste legende jucand un fotbal frumos, pentru un scop nobil. Si, inainte sa termin, va las sa vedeti golul superb al lui Tudorel Stoica, cel mai frumos al meciului. La 54 de ani, Stoica a marcat un gol cum nu prea se vede nici prin scumpa noastra Liga I.

Leapsa cu reclame

Marius s-a gandit sa-mi dea de lucru, asa ca mi-a pasat o leapsa. Tre sa zic cele 3 reclame la branduri romanesti care mi-au placut cel mai mult (desi, daca ma uit bine, 2 din 3 ale lui Marius nu-s romanesti). In fine, topul meu cam asta e:
Click aici pentru restul postului »

Bobby Voicu bolnav

“Da, am citit ceva la ziar cu blogoreea, o boala raara” =))

Meet Florin!

Salut! Ma cheama Florin si sunt un pui de vrabie. Ma rog, vorba vine un pui, ca deja-s marisor, am si pene deci sunt un pui ceva mai mare. Acum trei zile, m-am hotarat ca gata, tre sa invat si eu care-i smecheria cu zborul asta, mi-am facut curaj si-am decolat. Dar cum nu prea stiu eu inca ce si cum, nu stiu cum naiba am facut, ca am aterizat undeva pe terasa unui apartament. Am incercat eu sa plec de-acolo, dar nu prea am putut, ca nu pot sa ma ridic de la pamant decat putin. Clar, tre sa mai lucrez la treaba asta cu zborul.

In fine, dupa ceva timp, m-au gasit si mama si tata si era bine, ca-mi aduceau ei de mancare, ca ma cam luase foamea si pe-aici nu prea gaseam ce sa mananc. La un moment dat, pe la pranz, apare ceva maare maare de tot. I-am mai auzit pe mama si pe tata vorbind de niste creaturi mari, cica le zice oameni, care se plimba pe strada sau merg in niste cutii de metal mari cu patru roti. Tin minte ca radea tata intr-o zi, zicea ca a scapat un gainat fix pe un om de-asta, care a inceput apoi sa-i zica ca face nu stiu ce cu mama. Asa, si cum va ziceam, a aparut chestia asta mare, din cate am inteles se cheama Vlad. Am intepenit! Auzisem ca sunt mari, dar nu-mi imaginam ca sunt chiar ATAT de mari. Si am facut cum mi-a zis mie mama odata, daca e ceva si sunt in pericol, sa stau nemiscat.

Si vine Vlad asta linistit, scoate dintr-o cutie visinie un bat alb, asa, mai gros, il baga in gura, ii da foc si incepe sa scoata fum si el si batul. Am auzit eu ca oamenii astia fac lucruri ciudate, da’ asta chiar nu mi-am imaginat. Si cum scotea el fum asa, la un moment dat ma vede. Se opreste, se apleaca spre mine, beleste ochii la mine, mai mai ca-mi venea sa-i ard una, si bolboroseste nu stiu ce. Ca oamenii astia sunt ciudati, in loc sa ciripeasca si ei ca lumea, scot niste sunete ciudate. Initial, m-am speriat de m-am cacat pe mine. Apoi, termina el de scos fum si pleaca. Rasuflu usurat, ca ma speriasem rau de tot. Dar dupa vreo 2 minute, il vad ca vine iar. Se apleaca si pune pe jos niste paine si niste apa intr-o chestie si pleaca. Hopa, zic taci asa, ca nu-i chiar asa de rau. Mancarica mancarica, bauturica bauturica. Trai neneaca! Si mai vine si mama din cand in cand si-mi aduce si ea de mancare. Deci o duc bine de tot.

Spre seara insa, s-a cam lasat racoarea si ma cam lua cu curent pe la coada. Asta e zic, imi gasesc eu un loc mai la adapost. Dar la un moment dat apare iar Vlad asta, cu o cutie taiata in mana, si cu niste chestii albe si pufoase in ea si-o pune pe terasa langa mine. Cutia cam urata, portocalie asa, ma si dor ochii de la ea, cu “Nike” scris pe ea, ce naiba o mai fi insemnand si asta. Initial, mi-a fost frica, ma gandeam ca cine stie ce capcana e. Da’ apoi, mi-era frig rau, si zic hai sa intru. Mama, mama, ce bine e! Adapost si caldurica. Aaa, m-am prins, Nike cred ca inseamna “casa” in limba Vlazilor.

Oricum, mi-e bine, bine. Mai mai ca n-as mai pleca de-aici. Nu ca as putea deocamdata, ca nush ce naiba, da’ nu pot sa zbor deloc, ma ridic putin, da’ pic la loc. Cre’ca tre sa mai slabesc putin sau nu stiu, tre sa fac ceva. Ca nici mama cu tata nu pot sa ma ridice sa ma duca inapoi acasa. Da’ e bine, ca ei stau toata ziua cu mine aici. Ma si amuza, ca mai iese din cand in cand Vlad asta sa mai scoata niste fum din el, si mama, tata, unchiu Nicu, varu’ Ninel si tataia Marcel vin aici langa mine si incep sa tipe la el. Eu le-am zis sa stea linistiti, ca nu-mi face nimic Vlad asta, da’ au zis ca mai bine sa fie siguri. Vlad asta se cam enerveaza cand tipa ai mei la el, zice ceva acolo, in limba lui, cu “ma-ta”, “gura”, dar termina de scos fum si pleaca.

Ieri, a inceput sa picure la un moment dat. Zic no problem, ma bag in casa Nike. Da’ ce sa vezi, ca de la ploaie, incepuse sa se ude casa, cine-a mai pomenit asa ceva, casa sa se ude. Da’ noroc cu Vlad asta, imi place de el, ca-i destept. A venit cu o punga si-a bagat casuta-n punga. Si n-am mai avut nici un stres. Ma rog, ca s-a si oprit ploaia, da’ daca mai e ceva de-acu inainte, stau linistit, ca nu se mai uda casuta.

Astazi insa, dupa ce am mai prins puteri, mi-am facut curaj si am decolat. Si ce sa vezi, chiar mi-a iesit chestie asta cu zborul! Yupii! Imi cam pare rau c-am plecat, ca ma obisnuisem cu Vlad asta, dar asta e, viata merge inainte! See yaa!!

Noaptea muzeelor

Noaptea muzeelor este o activitate despre care am auzit din intamplare si nu inteleg de ce nu este promovata mai mult, nu stiu, prin niste afise mari pe strada, ceva de genul, sa stie tot poporul, pentru ca e pacat. Chiar stateam si ma gandeam acum cateva saptamani ca sunt atatea muzee pe care nu le-am vazut, desi trec foarte des pe langa ele. Si, de exemplu, mi-am propus sa ajung neaparat in perioada urmatoare la Muzeul Satului. Am trecut pe langa el de enshpe mii de ori si, desi sunt in Bucuresti de 5 ani, nu am ajuns sa il vizitez.

Asa, Noaptea Muzeelor are loc maine (sambata, 17 mai) si e o noapte in care mai multe muzee vor fi deschise pana la 4 dimineata, vor avea intrarea gratuita si au programate diferite activitati si spectacole, in functie de profilul fiecarui muzeu. Eu mi-am propus sa merg la Muzeul de Istorie, nu de alta, dar Muzeul Satului as vrea sa-l vad pe zi, nu noaptea.

Muzeele care participa la Noaptea Muzeelor sunt:

Muzeul Nationala de Arta al Romaniei
Muzeul Colectiilor de Arta
Muzeul Militar National “Regele Ferdinand I”
Muzeul Municipiului Bucuresti
Muzeul National de Arta Contemporana
Muzeul National Cotroceni
Muzeul National de Geologie
Muzeul National “George Enescu”
Muzeul National de Istorie “Grigore Antipa”
Muzeul National De Istorie a Romaniei
Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”
Muzeul Taranului Roman

Programul cu toate activitatile de maine seara il aveti aici.

Emo, si de ce ar trebui sa-mi pese?!

Nu sunt la curent cu ce se intampla la televizor pentru ca, dintr-un motiv sau altul, mi se pare o mare pierdere de timp. In afara de cate un meci din cand in cand, am lucruri mai bune de facute decat sa belesc ochii la altii care-si dau cu parerea. Iar ce ma intereseaza aflu de pe bloguri. Dar in ultimele zile am vazut ca toata lumea vorbeste despre pustoaica de 12 ani care s-a sinucis. Si a inceput toata lumea sa dezbata pe marginea subiectului Emo. Pana anul trecut, habar n-aveam ce inseamna Emo. Auzisem, dar nu ma interesase niciodata cu adevarat subiectul. La un moment dat, citesc niste chestii si zic hai ma sa vad si eu care-i treaba, sa nu mor prost.

Si am aflat ca persoanele Emo sunt acei oameni emotivi, sensibili, timizi, introvertiti, nelinistiti. Si ca termenul de Emo este asociat starilor de depresie, automutilare si sinucidere. Oau! Cine-a mai auzit de deprimati sau inadaptati suparati pe viata care se gandesc sa se sinucida? Noroc cu emo. Da’ nu, ca asta nu-i tot. Un emo nu-i emo daca nu se imbraca cu blugi nu stiu de care, tricouri negre, are coafura pe care o are si-si da cu oja pe unghii.

De ce oare trebuie sa apara atatea discutii de fiecare data cand un terminat de redactor de stiri descopera un termen nou? Ca vad acum peste tot, emo in sus, emo in jos. Vezi Doamne, tinerii din Romania sunt in pericol din cauza curentului emo. Hai sa-nnebunesc! Fix asta era problema tinerilor din ziua de azi, curentul emo! Numa’ Hitler e de vina, lua-l-ar naiba cu freza lui cu tot!

Marte aproape de Pamant

Pentru al treilea sau al patrulea an consecutiv, am incept sa primesc mass-ul asta pe YM:

Incepand cu luna August, noptile, planeta Marte va fi cel mai luminos punct pe cer. Chiar si cu ochiul liber, Marte se va vedea cat o luna plina in aceasta perioada. Pe 27 August, planeta Marte se va afla la 34.65milioane de mile de Pamant si va fi ziua in care Marte se va vedea cel mai bine. In noaptea de 27 August, la ora 00:30 urmariti cerul. Pe cer se va vedea ca si cum Terra are doua luni. Urmatoarea data cand planeta Marte va trece atat de aproape de Terra va fi in anul 2287. Spune si altora, merita! Toti cei care sunt acum in viata nu vor mai avea ocazia sa vada acest lucru!

Prima oara mi-am luat si eu teapa si mi-am sucit gatul, si eu si var-miu, pe 27 august cautand Marte pe cer. S-a intamplat, dar in 2003 asa ca, cel putin in urmatorii 70 de ani, n-o sa se mai intample.

Keep blogging…

Fie ca esti plecat din oras, ti-a murit pisica, ai sesiune sau te-a lasat prietena/ul, sunt anumite perioade in care nu ai timp sau chef sa scrii pe blog (si aici ma refer la posturi de calitate, nu la bancuri sau filmulete de pe YouTube, desi si acestea sunt bune din cand sa umple spatiul). Plus ca, bloggingul fiind o activitate care implica creativitatea, depinde foarte mult si de starea de spirit, si sunt convins ca fiecare din voi a avut momente in care statea cu pagina alba in fata si nu-i venea nici o ideea inteligenta in minte. Daca n-ati patit asa ceva, felicitarile mele, sunteti niste bloggeri fericiti.

Asa ca ce facem atunci cand pur si simplu nu avem timp sau nu suntem in dispozitia necesara sa scriem pe blog?

1. Scrie doar atunci cand ai ceva interesant de zis

Atunci cand ai cu adevarat ceva de spus, textul parca apare de unul singur. Eu patesc des asa ceva, cand ma trezesc ca am scris ditamai postul, din care trebuie sa mai tai anumite detalii, pentru ca este prea multa informatie (un text prea lung si nestructurat cum trebuie face vizitatorul sa plece repede). Daca ai prea mult de zis, totusi, poti scrie mai multe posturi, pe care sa le salvezi si sa le publici in zilele “negre”

2. Cere ajutorul cuiva

Aici ar fi mai multe sugestii. Una din ele ar fi sa-ti gasesti un partener (valabil mai mult pentru blogurile de nisa, pentru ca, pe un blog personal, e greu sa-ti tina cineva locul). Avantajele sunt clare: unde-s multi puterea creste. Pe langa numarul mai mare de posturi scrise frecvent, o mica sedinta de brainstorming din cand in cand poate avea rezultate excelente. Bineinteles ca acel partener ar trebui sa fie un om competent, cu ceva cunostinte in domeniu si sa nu fie lenes, ca e posibil sa ajungeti sa munciti si mai mult din cauza asta.

O alta solutie ar fi guest postingul. O modalitate destul de rar intalnita pe blogurile in limba romana, afara aceasta practica este foarte folosita, pentru ca aduce beneficii mari ambelor parti. Guest bloggerul primeste expunere si trafic, iar host bloggerul, ca sa-i zic asa, face rost, fara prea mare bataie de cap, de continut unic si de calitate. Bineinteles, ca postul trebuie sa fie unul bun, unic si legat de domeniul respectiv. In Romania, aici ar fi aceeasi problema ca de mai sus. Cele mai populare bloguri sunt cele personale, care, nefiind nisate, nu prea pot accepta guest posturi. Totusi, se poate si asa, ultimul exemplu pe care l-am citit fiind postul lui Marius de la Arhi.

3. Posturi “albe” pentru zile “negre”

Posturile “albe” sau evergreen, cum se cheama ele in engleza, sunt acele posturi care sunt de actualitate in permanenta si care pot fi publicate oricand, fiind mai ales indicate pentru acele momente in care nu mai ai motivatia si dispozitia necesara sa postezi. Exemple de astfel de posturi sunt cele de genul “Cum sa…”, “5 moduri prin care…” sau “Top 5 cele mai…”, posturi care pot fi tinute in Draft pentru multa vreme si, la momentul oportun, dupa putina cosmetizare, pot fi publicate fara nici o problema.

4. Alte solutii

O idee interesanta pe care am citit-o la un moment dat a fost aceea a unui pariu. Bloggerul respectiv facuse un pariu cu alt blogger si fiecare trebuia sa scrie 2 posturi pe zi in timpul saptamanii si cate unul in weekend, iar pierzatorul urma sa scrie dublu pe blogul celuilalt. Deci, cu putina invenitivitate, se gasesc solutii pentru orice situatie.

Daca nu, oricand merge o poza funny, un filmulet sau un banc, bineinteles, fara sa abuzati de ele. Si daca nu si nu, atunci nu-ti ramane decat sa inchizi calculatorul, sa-ti suni prietenii si sa te duci sa te simti bine, sperand ca a doua zi o sa-ti vina si motivatia sa scrii.