Femei

Un banc ce caracterizeaza foarte bine femeile :D

Politistul care cerceta un caz de sinucidere, o intreaba pe secretara:
- Dragutzo, nu stii de ce s-a aruncat seful tau pe fereastra?
- N-am idee, dar era asa un om dragut si atent. Luna trecuta mi-a cumparat o blana, saptamana trecuta mi-a cumparat o masina sport, iar azi dimineata un inel cu diamant! Dupa aceea mi-a spus ca ar vrea sa se culce cu mine si m-a intrebat ce ii cer in schimb.
- Si ce i-ai raspuns?
- Ca aici, la birou, lumea imi da de obicei 50 de dolari…

Trezitul de dimineata, cea mai mare pedeapsa ‘care este’

Cam o data pe luna tre sa se intample sa fie nevoie sa ma trezesc de dimineata. Si cand spun dimineata, I mean it, adica la 6 jumate. Si cand vine ziua aceea criminala, un singur lucru e cert, ca ziua aia s-a dus dracu. Eu nu pot avea o zi normala daca asta presupune trezitul mai devreme de ora 11. Si uneori si 11 e ca devreme pentru mine. De ce? Mai aud in stanga si-n dreapta, ca sa nu ma mai plang atat ca toata lumea face asa. Ma doare pe mine fix in cur de cum face toata lumea. Eu vreau sa fac ca mine. Plus ca, prin natura “jobului” meu, perioada cea mai activa este in intervalul 6 pm – 2 am. Deci imi e cam greu sa muncesc de la ora 8 dimineata, ca o fac degeaba. Intr-adevar, in ultima vreme mi-am cam dat peste cap programul si ma culc mai tarziu decat as vrea (exemplu, cand scriu postul asta e 4:44 am), dar nici sa ma trezesc la 7 dimineata. Plus ca mai e senzatia aia ciudata sa pleci de-acasa pe intuneric si pe frig. Brr! Mi-aduce de fiecare data aminte de liceu, ca la ala era mai greu de sculat tarziu cand invatam dimineata, ca venea mama la 7 fara 20 si imediat eram in picioare.

Asta ca sa nu mai spun ca, aproape de fiecare data, scularea trezitul de dimineata este neaparat asociata unei activitati plictisitoare/enervante/stresante. Astazi a fost facultatea. Facultate care nu este neaparat enervanta, dar are momente cand este ingrozitor de plictisitoare. Adica ma trezesc ca prostu’ la 6 jumate, sa ajung la un curs la care suntem 5 ciumeti acolo care dormim pe noi, si-un prof care latra ceva si nimeni nu-l asculta. Noroc ca exista minunea numita ziarul Compact. Aoleu, si ca mi-am amintit. Metroul. La ora 7-8 dimineata si 5-6 seara, este ingrozitor. Normal, ca nu toti vrem sa mergem cu metroul, dar la traficul din Bucuresti, mai bine metrou decat scularea cu cel putin juma de ora mai devreme. Asa, sa revenim la metrou. Calatorii din metrou sunt, cred, printre cei mai de cacat calatori care exista. Daca in autobuze hai k inteleg, ca tre sa te inghesui ca deh, e mica masinaria. Dar in metrou, la ce pizda matii te-mpingi de zici ca vine apocalipsa daca nu apuci sa intri in metrou’ ala! Mai ales ca de putine ori s-a intamplat sa ramana si prosti p-afara, hai sa zicem ca se mai intampla cand intarzie mult un metrou. Noroc ca n-am avut de mers mult, ca era de rau.

Anyway, ideea era ca atunci cand tre sa ma trezesc dimineata, ziua aia in nici un caz nu are cum sa mearga bine. Asa ca hai noroc, si la cat mai putine zile matinale!

Stuf Vama Veche

Un singur cuvant caracterizeaza minunatul club Stuf Vama Veche: IN-FECT! Pentru a doua oara in viata mea, am ajuns in Stuf Vama Veche, club situat in pwla dupa copac, undeva pe langa outletul Nike de pe Stirbei Voda. In Bucuresti, evident. Pe o vreme de asemenea infecta, nu stiu prin ce circumstante am ajuns acolo. Si a fost ba chiar mai rau decat data trecuta cand am fost, adica acum vreo 2 ani, daca nu ma-nseala memoria. Baremi atunci am stat la o masa si parca nu era omorul de acum.

Un lucru bun a fost, ca n-am platit intrare (yup, am intrat pe pile), dar, in rest, Doamnee! Aglomeratia dracului, de n-aveai loc nici sa duci sucul la gura, de miscat/dansat nu mai vorbesc. Adevarul e ca, daca stau sa ma gandesc, lumea e destul de ok, dar nush de ce, am un sentiment profund de antipatie fata de clubul asta. Nu ma-ntrebati de ce, n-am sechele, n-am patit nimic acolo, n-am fost batut/parasit de iubita acolo, pur si simplu, nu-l sufar. Desi, hmm, cam toata lumea din jurul meu se simte bine acolo.

Muzica, de toata jena, cel putin in perioada cat am stat acolo (cam o ora jumate). Da’ totusi ma simt nevoit sa dau o biluta alba, pentru ca, pentru prima oara de cand ies eu prin cluburi, am auzit melodia de la “Captain Planet”, tre s-o stiti: “Captain Planet, he’s our hero, gonna take pollution down to zeeroo”. Super tare! Si cred ca o pune destul de des, ca am vazut multa lume care canta si ma indoiesc ca isi amintesc chiar toti melodia. In rest, cam atat, abia asteptam sa plec. Ah, si era sa uit. Preturile. Asa si-asa, desi mie, sincer, mi se par cam mari pentru ce ofera bomba aia. Probabil de-aia tot poporul era cu berea-n mana. Nu stiu sa va zic exemple concrete, ca am luat la gramada si n-am stat sa calculez.

Anyway, concluzia e ca doar printr-o minune ma mai duc acolo, minune care sper sa nu se intample niciodata.

Pat Lounge & Club

Aseara am fost in Pat Lounge & Club. Cam sofisticat numele, stiu…de fapt clubul se cheama Pat, dar mi-a fost putin jena sa zic c-am fost in Pat :D Asa, sa revenim la subiect. Dupa ce am fost urnit greu din casa de prieteni, in jur de 1 jumate am ajuns in Pat. Clubul e undeva pe la Victoriei, exact in spate la BCR-ul de pe Calea Victoriei. Intrarea 20 de RON si ai consumatie de toti.

Citisem inainte pe net o gramada de horror stories, cum ca nu te lasa bodyguarzii in intri, ca te bat fara nici un motiv, shit like that. Nici o problema din punctu’ asta de vedere, da’ au o chestie tare ciudata, un sistem de intrare mai ceva ca-n banci si daca nu prea cunosti, si mai ales daca-s si 0 grade afara, ai sanse mari sa cam degeri pana intri.

Inauntru, destul de fain, putin cam gay rozul de pe pereti si am observat ca pe jos nu era nimic (ciment, tata!), dar trecem cu vederea ca nu conteaza asa mult. Atmosfera ok, cam multa pustime, femei (ma rog, majoritatea pustoaice) bune, cateva dintre ele bete moarte dupa ora 2 jumate. Intr-o parte era lumea ceva mai ‘selecta’ sa zicem, adica fara pustime si cu femei mai bune, si-am zis ca daca mai mergem o sa ne luam o masa in partea aia. Desigur, erau prezentii si nelipsitii atarnache care stateau in ciorchine de cate 3-4 pe langa animatoare si le curgeau balele dupa ele (numa’ ei stiu ce-a fost la mana lor cand au ajuns acasa).

In rest, preturile ok, adica la nivel de club de Bucuresti. Long Islandu’ 20 de RON, Green Apple 15 RON, mai multe nu stiu sa va zic, ca n-am consumat (nici Green Apple n-am baut, da’ si-a luat un prieten cu care-am fost la bar). Una peste alta, un club destul de ok, chiar mi-a lasat impresie buna si cred ca o sa ma mai duc. In caz ca n-ati retinut, uitati inca o data linkul catre site-ul lor (click aici).

Tu, homosexual mic si albastru…

Un om conducea masina pe un drum. Dupa o curba, vede o creatura mica si verde agitandu-se pe marginea soselei. Curios, opreste.
- Buna ziua! Eu sunt un homosexual exilat de pe Marte si m-am ratacit pe aici. Ma poti ajuta cu niste apa? Milos din fire, omul ii dadu apa.
Dupa un timp, vede iarasi pe marginea drumului o chestie mica si verde facand cu mana. Opreste.
- Buna ziua. Eu sunt un homosexual exilat de pe Saturn. Nu te supara, ai putea sa-mi dai ceva de mancare? Gasi prin masina un sandvis si i-l dadu.
La nici un kilometru departare, o alta creatura albastra se agita din nou pe marginea drumului. Opreste si intreaba:
- Tu, homosexual mic si albastru ce mai vrei?
- Actele la control!

Halloweenu’ la români

Prin ceea ce fac, mi-era imposibil să nu ştiu că ieri a fost Halloweenul la americani. Ok, până aici toate bune şi frumoase. Dar, pe seară, primesc mesaj de la nişte prieteni că hai in oraş că sunt o grămadă de party-uri. Stau eu şi fac puţină matematică, nu-mi dădea de unde până unde sunt atâtea party-uri miercuri seară. Dar, în scurt timp aflu şi răspunsul, era Halloween, dom’le. Şi deci, întrebarea care mi-a venit firesc în minte a fost “de cand plm sărbătorim noi Halloween-ul??”. N-am nimic cu americanii, bravo lor, sunt cei mai tari, la ei e o traditie mişto asta cu Halloween-ul, dar noi, în schimb, suntem o naţie de cocalari, care nu suntem în stare să avem şi noi o sărbătoare klumea, în afară de Paşte si Crăciun. Sărbătorim Valentine’s Day (care la noi în calendarul ortodox nici nu există), acum sărbătorim şi Halloween, probabil că, în curand, vom sărbători şi Thanksgiving.

Ah, îl avem şi noi pe Dragobete, aud voci din public. Da, săracu Dragobete, în ultima vreme am inceput să-l sărbătorim, timid aşa, dar sărbătoritul ăsta a plecat de la reacţia patriotică a unora la Sfantu’ Valentin, nu din dragoste prea mare pentru Dragobete. Aşa, să revenim in schimb la Halloween. Toate prostiile de măşti şi pălării şi dreq mai ştie purtate de nişte terminaţi. “Oaaa, e Halloween…ce plm-i ala?…nu ştiu, da-i cu măşti, dovleci, monştri, de-astea…oaa, hai să ne facem muci”. Aşa cum am zis, o grămadă de terminaţi care se distrează ei de mama focului, care habar nu au ce-i ăla Halloween şi de ce-l sărbătoresc. Suntem praf!