In vizita la Carpatair

Prima oara am zburat cu avionul cand eram mic. Era un AN-2, intr-o misiune de parasutisti, in care am fost cu un prieten sa cascam si noi gura sa vedem ce se intampla la parasutari. La momentul respectiv mi s-a parut o experienta interesanta, dar nu m-a dat pe spate cine stie ce, iar cu timpul, si mai ales datorita unor experiente nu prea placute care au implicat chestii care nu se desfasurau la sol, nu prea m-am simtit niciodata confortabil atunci cand eram in aer. Se pare ca n-am mostenit nimic de la taica-miu, care a fost parasutist la vremea lui.

Dupa experienta din copilarie, prima oara am zburat cu un avion comercial acum doi ani, cand am fost la salonul de la Paris si nu a fost o experienta placuta deloc. Daca nu as fi dormit la dus, cred ca muream pana acolo…tremuram tot. Dar se pare ca era doar de la faptul ca era prima oara cand mergeam, pentru ca intre timp m-am obisnuit si, desi tot nu sunt un fan al transportului aerian, macar pot sa zbor linistit si sa admir privelistile fara sa ma treaca toate caldurile. Totusi, in ciuda “fobiei” mele, intotdeauna mi s-au parut fascinante avioanele, oamenii care le creeaza, la ingrijesc sau le piloteaza si, in general, cam tot ce tine de aviatie.

Ei bine, si dupa introducerea asta un pic mai lunga, sa zic si despre ce vreau sa scriu, Click aici pentru restul postului »

Un weekend la munte cu un Chevrolet Captiva pentru un blogger

Anul trecut, cand am fost la salonul auto de la Frankfurt, intr-un moment in care nu era foarte mare agitatie pe-acolo si noi (adica eu cu varu’) ne plimbam printre hale, am dat peste doua chestii misto. Prima a fost un mini-traseu pe care ne-am dat cu un Can-Am si a doua a fost un traseu off-road amenajat de nu stiu cine, unde puteai sa alegi intre un Opel Antara, un Chevrolet Captiva, un Tiguan, un Santa-Fe si un Touareg (care insa se odihnea cand am fost noi) si sa mergi cu el pe traseul respectiv, care avea niste bucati foarte interesante, inclusiv un balansoar pe care te urcai cu masina si o panta pe care mergeai de-a lungul iar eu, care stateam in dreapta, daca scoteam mana pe geam, atingeam asfaltul. Desi n-am fost decat pasageri (curios, dar nu te lasau de capul tau pe-acolo, ci iti dadeau un sofer care chiar stia ce face), nu prea am apucat sa facem poze, nu de alta dar a fost foarte fun si pana sa ne dezmeticim sa scoatem aparatul, s-a terminat tura. Noroc ca exista altii care au facut si poze si le-au si pus pe Flickr. Anyway, ideea e ca noi am ales un Opel Antara care s-a descurcat surprinzator de bine, iar acum, un blogger poate sa se plimbe cu un Chevrolet Captiva (care este construit pe aceeasi platforma cu Antara). Deci care-i combinatia?

Pai Mircea, de la Automarket, intr-un moment de marinimie maxima (ajutat, bineinteles, si de cei de la Chevrolet Romania), s-a hotarat sa nu mai tina toate masinile alea misto, pe care le testeaza, numai pentru el si sa ofere sansa unui blogger sa castige un drive-test de un weekend cu un Chevrolet Captiva. Si cum nu prea are farmec sa iei un SUV daca nu te si duci cu el la munte, in pachet intra si o cazare intr-un loc care momentan e secret. Mai multe detalii la el pe blog (click acilea), dar ideea e ca trebuie sa nominalizati 3 bloggeri care credeti voi ca merita sa ajunga la munte (in afara de voi, bineinteles). Cine primeste cele mai multe nominalizari, castiga. Simplu, nu? Si cum nu puteam doar sa anunt concursul, iata si nominalizarile mele (ordinea este aleatoare, nu-mi sariti in cap):

Andra Zaharia – colega de la RevvNation adora masinile si i-as da Captiva la test numai pentru articolul asta :)

Gabriela Pieleanu – adora tot ce are motor si cel putin o roata, ne-am intalnit cu ea la muzeul Audi, la salonul de la Frankfurt, la lansari de masini, e peste tot :) Desi e fan Audi si scrie pentru BMW Blog, nu cred ca ar deranja-o o escapada cu Captiva.

Si ultimul, dar nu cel din urma, doamnelor si domnilor… Soriiiiiiin Grumazescu! Daca zic ca are vreo doi ani, cred, de cand e la carma Automod si de cand scrie zilnic despre masini (a fost inclusiv in juriu pentru Masina Anului), nu mai are nici un rost sa zic de ce ar merita premiul.

Cam astea-s nominalizarile mele, multa bafta la toata lumea si bagati-va la concurs….credeti-ma pe cuvant, un weekend la munte cu o masina de test (been there, done that de multe ori) e super fun.

Dupa Blogtrip Timisoara

Dupa un weekend un pic obositor, dar foarte fain, tragem concluziile:

* Drumul (Bucuresti – Pitesti – Craiova – Drobeta – Moldova Noua – Timisoara – Caransebes – Baile Herculane – Targu Jiu – Rm. Valcea – Pitesti – Bucuresti) foarte misto. O sa scriu un post separat, pentru ca avem o tara misto ce merita un pic mai multa atentie;

* Gasca foarte faina. Incepand de la cei pe care-i stiam deja (varu, Adi, Alex, Andra si Raluca), continuand cu cei pe care i-am cunoscut la Blogtripul de la Suceava (Dany si Lavinia) si terminand cu cei pe care i-am cunoscut acum (Minxie, Alina, Victor si Andreea).

* Victor Caras, fost contestatar vehement de-al meu, pe vremea cand eram presedinte in eRepublik, e un tip foarte ok si ma bucur ca am reusit sa-i schimb si lui parerea despre mine;

* Andreea e cam uituca;

* Vecinii Alinei sunt foarte importanti pentru ea;

* Dany are puteri magice…deschide geamul si pac, pica cablul TV in tot hotelul;

* La workshop, prezentari amuzante si interesante de la Dany, Ovi Sirb, Alex Bleau, Stefan Szakal si Dan (cu un plus pentru Dany, Ovi si Stefan si un minus pentru Dan);

* Timisoara este clar cel mai vestic oras din Romania (si nu ma refer la pozitia geografica, ci la felul in care arata si la oamenii care-l populeaza);

* Mercedes-urile si-au facut datoria cu brio;

* La McDonalds, “extra tot” sunt cuvinte magice;

* CD-ul meu “de ascultat in masina” a devenit faimos, mangaind, intr-un mod placut, timpanele tuturor celor care au avut placerea sa-mi calce pragul masinii si nu numai;

* In jurul Craiovei, sunt sanse mai mari sa aterizeze extraterestrii decat sa gasesti o benzinarie. Fara sa exagerez, in 60-70 de km, am vazut un singur Luk Oil si cred ca e singurul oras in care am fost pana acum care nu are o benzinarie pe centura.

* Bineinteles, de pus cate un acatist la biserica pentru sponsorii nostri Mercedes, Microsoft si Paralela45;

* S-a mai scris despre Blogtrip la: Victor, Bobby, Adi, Alex, Raluxa, Andreea, Elena, Alina (drumul, workshopul si concluziile), Nebuloasa, Ovi si Dany.

Poze: Raluxa si Andra.

Cei mai frumosi ani

Acum cateva luni, la meciul Unirea Urziceni – Liverpool, am calcat iarasi pe Ghencea dupa o perioada foarte lunga in care n-am mai fost, alungat de maimutoiul de la loja din mijloc. Motivul principal a fost Torres (cine ma cunoaste stie ca e jucatorul meu favorit), pe care aveam prima oara ocazia sa-l vad live. In schimb, cand m-am apropiat de stadion, n-am putut sa nu simt un pic de emotie cand mi-am adus aminte de anii frumosi petrecuti in tribune.

Acum 6 ani si ceva, la doar doua luni dupa ce poposisem in Bucuresti, la facultate, pe 6 noiembrie 2003, paseam pentru prima oara pe Ghencea. Pe o vreme infecta, Steaua termina 1-1 cu Liverpool. Desi in retur a pierdut calificarea, a fost prima oara dupa multi, multi ani cand o echipa romaneasca a fost aproape sa ajunga in “primavara europeana”, care devenise un fel de Fata Morgana pe vremea aia.

La momentul respectiv, nu aveam de unde sa stiu ca, pentru Steaua, vor urma cei mai frumosi 3 ani de dupa revolutie, cu doua campionate castigate si cu niste campanii europene de neuitat. Si nu pot decat sa ma bucur ca am fost parte din acesti ani frumosi, de-acolo de pe stadion. Da, am stat 4 ore intr-o ploaie torentiala, ud pana la oase, la meciul cu Valencia (probabil cel mai frumos meci pe care l-am trait si-l voi trai in viata asta, si-acum mi se face pielea gaina cand imi aduc aminte), am cantat 3 ore sub zapada la meciul amanat cu Villareal, am urlat de bucurie cand Steaua pur si simplu distrugea Betis, am plans dupa meciul cu Middlesborough, am tremurat de emotie la auzul imnului Ligii Campionilor dupa meciul cu Standard, m-am ciupit sa fiu sigur ca nu visez dupa 1-4 cu Dinamo Kiev si am vazut echipe imense ca Real sau Bayern pe Ghencea.

In timpul asta, am avut ocazia sa vad niste antrenori si niste jucatori care, desi nu valorau milioane de euro, au reusit, de-a lungul a cateva sezoane incredibile, sa ma faca faca fericit pe mine si pe alte cateva milioane de stelisti/romani. Steaua pragmatica a lui Zenga, desi nu foarte spectaculoasa, cu un Dorinel Munteanu la apus de cariera dar foarte sufletist, a batut Valencia si-a castigat un campionat. Steaua lui Protasov, poate cea mai frumoasa echipa din ultimii 20 de ani, care, desi nu a impresionat la performante, avea un joc pur si simplu fascinant (mi-aduc aminte de jocul perfect din meciul cu Lens de la Bucuresti). Steaua lui Olaroiu, desi nu foarte placuta la vedere, a castigat un campionat si-a jucat o semifinala de Cupa UEFA. Jucatori, nu mai zic, au fost atatia: Radoi, Dica (“Du-te Dica, du-te!”), Victoras Iacob, Petre Marin, Thereau, Andrei Cristea, Ogararu, Bostina, Goian, Ghionea si multi altii.

Apoi, toate astea se pare ca s-au urcat la capul celui cu ocupatii legate de ovine, pentru ca, dupa sezonul 2006-2007, a inceput sa-si bata joc si sa alunge milioane de fani (printre care si eu) departe de Steaua si de toate bucuriile pe care echipa asta ni le-a adus.

De ce am scris toate astea? Pentru ca tot ce-am enumerat pana acum (antrenori, jucatori, rezultate) au un singur lucru in comun (ma rog, in afara de ciobanul din loja) si anume Mihai Stoica. Sau MM Stoica. Coincidenta ca Steaua a avut cea mai buna perioada intre 2003 si 2007, iar MM a fost in conducerea echipei intre 2002 si 2007? Coincidenta ca Unirea Urziceni condusa de el a uimit toata Romania cu titlul castigat anul trecut si cu evolutia uimitoare din Champions League? Sunt convins ca nu. Ei bine, de ieri, MM are blog, unde deja a inceput sa scrie cate ceva din dedesubturile ocuptiei lui. Ma bucur ca a luat decizia asta, sper ca nu o sa ii treaca repede si vreau sa aflu mai multe, pe parcurs, despre unul dintre oamenii din fotbalul romanesc pe care ii apreciez cel mai mult si pe care sper sa-l vad iarasi, intr-o buna zi, la carma Stelei, facand iarasi Ghencea arhiplina inclusiv la un meci cu ultima clasata.

Bine-ai venit, MM Stoica!

De ce-mi place “How I Met Your Mother”

Acum vreo doi ani de zile am vazut primul meu episod din How I Met Your Mother si m-a prins pe loc. In afara de un sezon care a fost destul de slabut (am impresia ca 4, ala in care au prins greva scriitorilor), restul au fost foarte misto, si-am ras de m-am cracanat. Cum nu prea am avut timp lately, abia ieri am vazut aproape tot sezonul curent, si am vazut episodul cu Lorenzo van Matterhorn, episod care m-a facut sa scriu postul asta. Da, stiu ca episodul a fost difuzat in noiembrie, dar eu acum l-am vazut si acum am ramas impresionat :)

Asa…pe langa personajele foarte misto create (Barney este su-per funny), mai au ceva foarte destept astia care-au creat serialul. Si anume felul in care leaga real life de serial. Si aici lista e cam asa:

1. Robin Sparkles – numele de scena al lui Robin, unul dintre personaje, fosta teenage star in Canada, cu niste melodii de toata jena, superhitul care a facut-o celebra fiind “Let’s go to the mall”. Pe langa mistourile pe care si le ia la greu in serial, personajul are si o pagina “oficiala” de myspace (Robin Sparkles), facuta de un “fan”, unde gasim info despre “vedeta”, cele doua videoclipuri care au facut-o celebra. Profilul are 11.157 de prieteni.

2. Site-urile care apar mentionate in serial, in special cele legate de Marshall and Lily, sunt facute si pe bune. Avem:

- Lily and Marshall Sell Their Stuff”. Din cate-mi aduc aminte, era un garage sale facut de astia doi, si zic ei in serial ca si-au facut site. Si tin minte ca am intrat la momentul respectiv (acum vad ca nu mai merge) si erau scoase la vanzare produse de pe platourile de filmare, in scop caritabil.

- Marshall and Lily Wedding. Avem album foto si filmulete de la nunta si din luna de miere a celor doi.

- It was the best night ever. Din pacate, si asta-i picat, dar si aici am intrat cand era up. La site-ul asta se face referire intr-un episod in care Barney si Robin fac o vizita lui Marshall si lui Lily, iar Marshall e atat de incantat de cum a iesit, incat face site-ul (de cacat, de altfel), cu poze, cu melodie cantata de el, etc.

3. Si-apoi avem chestii facute de cel mai haios personaj, Barney:

- are blog. Unde scrie, atentie!, personajul, nu actorul.

- Barney’s video resume. Exact cum zice si titlul site-ului, este un cv video facut in cel mai pur stil Barney (inclusiv “View it in awesome resolution”).

- The Bro Code. In serial, mai ales in primele sezoane, apare foarte des mentionat “The Bro Code”, o carte “antica” dupa care isi ghideaza relatia cei trei baieti din film. Cartea a aparut si pe bune (linkul este inspre pagina produsul de pe Amazon), fiind scrisa de cine altul decat Barney Stinson. Am cumparat-o si eu vara trecuta si e super funny.

Lorenzo von Matterhorn

Asa cum ziceam la inceputul postului, episodul asta (8, daca nu ma insel, din sezonul 5) m-a facut sa scriu postul asta. Ei bine, care-i faza? Dupa ce viata lui sentimentala sufera niste schimbari, Barney scoate de la naftalina “The Playbook”, cartea lui de scheme de agatat femei. Si una dintre schemele astea se cheama “Lorenzo van Matterhorn” si se face cam asa. Ma rog, pentru cine n-are chef de video, pe scurt, schema presupune sa-ti alegi un nume la nimereala, de preferat destul de ciudat, sa faci doua-trei site-uri despre personajul respectiv, apoi sa te duci la o femeie cu un smartphone, sa te prezinti, sa te prefaci foarte uimit ca n-a auzit de tine si-apoi sa pleci. Ea da search pe Google, da te tine, vede ca esti ditamai smecherul si apoi tu te intorci s-o inviti la cafea. Of course, schema e idioata, dar site-urile alea de prezentare ale lui Lorenzo chiar exista. Asa ca:

- din Big Business Journal aflam ca Lorenzo e “accomplished Jai Alai champion and beloved opera singer [...] Von Matterhorn is an industry leader in the manufacture of cute shoes, walk-in closets, chocolate, ponies, chocolate ponies, and female orgasms.”

- din Extremities Quarterly aflam ca “Diagnosed with Phallumegaly (bigness of penis) at a young age, Lorenzo von Matterhorn grew up [...] without being able to play little league (protective cups are too small) [...] Recently rejected for yet another risky penis reduction surgery, Lorenzo is lost. Medical professionals are afraid to operate on his Neanderthal club-sized penis out of a fear of massive blood loss.”

- si mai aflam si ca Lorenzo e featured member al Baloon Explorers Club.

- Lorenzo are pagina de Facebook, cu 15k de fani. 15 mii, pentru un personaj mentionat 2 minute intr-un serial!

- avea si pagina de Wikipedia (foarte haioasa), dar intre timp a fost stearsa (aveti screenshot in link).

Rezultatul tuturor chestiilor astora? Un buzz incredibil. In ziua in care episodul a fost difuzat, 16 noiembrie anul trecut, “lorenzo van matterhorn” a fost cel mai cautat cuvant pe Google, in State.

Si uite de-asta imi place si mai mult How I Met Your Mother :)

Darius Alarme, atelier de nota 10 in Bucuresti

Saptamana trecuta am avut niste probleme cu masina si cea mai la indemana solutie a fost sa-mi pun alarma. Nu, nu mi-a spart nimeni masina, dar dupa ce-am cantarit solutiile la problema mea, alarma a fost castigatoare. M-am apucat eu si-am intrebat in stanga si-n dreapta, si in final un prieten mi i-a recomandat pe cei de la Darius Alarme. Da, site-ul nu este punctul lor forte, dar dupa ce-ti trece durerea de ochi si dupa ce dai un telefon si-ajungi la atelier, parerea se schimba total.

Atelierul e undeva pe Campia Libertatii, aproape de intersectia cu Baba Novac (aveti harta aici), iar oamenii sunt de nota 10. Pe langa alarma (la care-am primit si-un discount de 50 de lei), mi-au mai schimbat un bec, mi-au reparat stergatorul spate (care dezvoltase o personalitate proprie, adica odata ce-l porneam, mergea cat si cum vroia el), plus mi-au umblat si la casetofon, ca sa mearga cum vroiam eu. Deci nu se ocupa doar cu alarme oamenii, ci asa cum mi-a zis Darius, tot ce inseamna pe 12V la masina.

Si pentru toate astea, eu am platit doar alarma si pretul becului pe care mi l-au schimbat, desi toate operatiunile au durat undeva la vreo 2 ore. Intr-adevar, nu-i ca si cum mi-au facut cine stie ce la masina, in plus, dar totusi, vorba prietenului care mi i-a recomandat, chestiile astea mici te ung pe suflet, iar cand vezi ca te trateaza cum trebuie tratat un client, pleci cu zambetul pe buze de-acolo. Iar pana acum, se pare ca au facut si treaba buna: alarma merge minunat (plus ca mi-au legat pe-acolo firele si pot sa deschid si portbagajul din telecomanda), casetofonul la fel, iar stergatorul s-a domesticit si el.

Asta ca sa nu mai zic ca in alea doua ore cat am stat acolo, Darius mi-a raspuns la toate intrebarile mele idioate, si am fost foarte aproape sa-mi pun folie si sa-mi trag si niste boxe. Dar bine ca m-am abtinut, nu de alta, dar am de reparat chestii la motor, asa ca stau cuminte deocamdata :D

Si pentru cei care o sa sara de cur in sus ca e post platit, ei bine nu e. E pur si simplu impresia pe care mi-au lasat-o oamenii astia. Da, e posibil ca data viitoare, eu sau altcineva sa-i prinda mai aglomerati, cu mai putin chef de munca si impresia sa nu fie aceeasi. Dar tinand cont de cum s-au purtat cu mine si ce treaba a iesit, eu ii recomanda cu cea mai mare caldura, mai ales ca in Bucuresti nu prea e bine de mers la primul atelier pe care-l gasesti pe net, ca s-ar putea sa ai niste surprize.

Cum fu cu BMW X1

Uitasi sa zic cate ceva despre BMW X1, pe care l-am condus saptamana trecuta:

Mi-a placut:
- interiorul cu piele alba si lemn;
- sa-l conduc in oras si mai ales in afara, pe drumuri virajate;
- cutia de viteze foarte ok;
- sistemul audio;
- trapa panoramica face toti banii;
- suportul de pahare :)

Nu mi-a placut:
- pretul maricel: modelul de baza pleaca de la 28.000 de Euro, iar modelul testat costa 40.000 (preturi fara TVA), adica intra binisor peste X3;
- motorul cam zgomotos;
- n-am avut iDrive;
- butoanele pentru ferestre, cele de pe volan si comenzile de la sistemul audio neluminate (o bucurie sa stai sa bajbai dupa ele).

Review-urile complete sunt pe Automod (romana) si RPMGO (engleza).

Blogtrip la Suceava

Si se termina si #blogtrip-ul de la Suceava. Dupa 3 zile obositoare, dar foarte misto:

- am cunoscut lume noua si faina din Bucuresti, Suceava, Botosani, Iasi si Oradea;

- Cetatea Neamt este, poate, cel mai misto restaurat vestigiu din Romania (desi ca sa ajungi pana la ea iti dai duhul de trei ori, are o gramada de panouri cu istorie si povestioare, figurine din ceara, obiecte vechi, etc.);

- restaurantul Latino din Suceava is da shit (da clasa multor restaurante cu pretentii din Bucuresti);

- ciorba radauteana este, fara indoiala, cea mai buna ciorba pe care-am mancat-o in viata mea (e aproape la fel ca ciorba de burta, doar ca are carne de pui in loc de burta);

- Cetatea de scaun din Suceava arata misto, restaurata ok, dar prea putine afise cu povesti si istorie (de exemplu, ce dracu se intampla, pe vremuri, in camera numita “Pulberarie”? Se faceau aia pulbere? era combinatie de pub cu berarie? se tineau prafuri? Puneti, dom’le, un panou, ca sa stie tot curiosul);

- camera tronului (posibil sa nu fi retinut bine numele) de la muzeul de istorie din Suceava e foarte tare (“Moldova nu e a mea si nici a vostra, ci a urmasilor urmasilor vostri” zice Stefan, care era si el pe-acolo, cu tot cu fi-su, dar Andrei n-a catadicsit sa-i prinda si pe ei);

- Artistul e un mic baron local si-i multumim ca ne-a ghidat prin viata sociala si istorica a Sucevei;

- desi nu pare la inceput, La Fierarie e un pub undeva pe langa portul din Suceava unde te poti distra…gasca sa fie misto si bineinteles, Haddaway (mai jos e si-o poza cu je, facuta de Bogdan);

- sa conduci Suceava – Bucuresti in zi de alegeri prezidentiale nu-i cel mai placut lucru;

- am ras de m-am cracanat, cu Adi Ciubotaru, Tudor Galos si compania, de iepuri sinistri, orientarile politice ale lui Bobby, bucatari turci, pinguini, etc.

A mai scris multa lume despre deplasare, dar e prea tarziu sa stau acum sa colectez linkuri, facem mai incolo.

Weekend movies: 2012 si Surrogates

Weekendul asta n-am facut cele mai fericite alegeri in ceea ce priveste filmele:

Surrogates Mda, Brusc Willis a imbatranit, dar tot ne salveaza pe toti apasand Shift+Enter, asta, bineinteles, dupa ce-l bate inclusiv femeia de serviciu de pe platourile de filmare. O combinatie de Gamer cu Matrix cu I,Robot si cu alte filme de genul, mi s-a parut foarte slab; pe alocuri nici nu stiu ce s-a intamplat, ca nu mai vedeam de cascat.

2012 De cand am vazut prima oara trailerul, l-am asteptat cu ceva nerabdare. N-a fost nici foarte slab, dar nici cum ma asteptam. Efectele speciale au fost ok, dar gramada de clisee l-au facut slab (de genul ca atunci cand nu anunti 6 miliarde de oameni ca o sa moara, “that’s when we lose our humanity!”…sanchi, de parca nu stie toata lumea de ce suntem in stare cand ne panicam). Anyway, destul de slabut filmul, dar nu e de ocolit.

Romania in Top Gear

Ca orice pasionat de masini, aseara am vazut inceputul noului sezon de Top Gear si ca orice roman, il asteptam cu si mai mare interes, tinand cont ca a fost difuzata aventura celor trei, in Romania. Inainte sa apuc sa-l vad, vazusem cateva minute pe YouTube, cu partea in care da tirul peste Sandero (si cand zice May la misto ca vorbim ungureste) si primul gand a fost: “Vai de capul nostru, mi-e si frica sa vad tot episodul, mai bine nu mai veneau!”

Dar n-a fost asa si episodul a iesit foarte, foarte misto. Nu stiu cum naiba, dar parca au reusit sa prinda perfect cam tot ce inseamna Romania, de la opulenta parcarii de la Rex (“Jag, Porsche, Ferrari, Ferrari…another Ferrari”) pana la catunele pline de tigani, drumuri prafuite, carute si Dacii “clasice”. Si da, desi avem numai 250 de km de autostrazi, desi o parte din drumuri produc febra musculara masinilor, desi Romania n-apare pe GPS-uri (sau daca apare, lipsesc mici localitati ca Ploiestiul), avem si chestii bune, cum ar fi tuica si Casa Poporului :))

Si nu stiu altii cum sunt, dar partea cu Transfa..raga…rga…gras…garasanul mi-a facut pielea de gaina. Au ei de regula o echipa de filmare incredibila, dar acum, cand am vazut drumul asta pe care am mers de multe ori, parca a fost si mai si. Bine naibii ca a fost inchis pentru ei, ca altfel era plin ochi de grataragii si nu se vedeau masinile de fum. Nu stiu daca au fost “baieti finuti”, dar cand auzi “This is the best road in the world” de la niste oameni care au facut zeci de mii de kilometri pe cele mai faine drumuri din lume, parca nu suna rau deloc. Iar incheierea a fost la fel, de nota 10: “Thank you Romania for having us! Can we stay here…forever?”. Una peste alta, chiar ne-au facut reclama bunicica, te pomenesti ca o sa se umple acum Transfagarasanul de supercar-uri. Numai bine vin, acum cand trebuie sa se inchida :D Click aici pentru restul postului »