Scris de Vlad pe 30 April, 2013
Mă sună un prieten duminica trecută, că dacă dăm o fugă până la bulgari. Am mai fost în trecut, să mâncăm ceva la Ruse, spre exemplu (nimic deosebit, doar că mai schimbăm şi noi aerul de Bucuresti fără să ne călcăm în picioare cu alţii de-ai noştri). Aşa că şi-acum părea o idee numai bună de-o duminică după-masă, mai ales că vremea a fost superbă. Zic “a fost” pentru că a trecut o săptămână şi deja sunt 28 de grade, se pare că noi trecem din iarnă direct în vară. În fine, noi să fim sănătoşi. Şi, ca să nu ne ducem doar de dragul de-a pleca de-acasă, am primit şi-o propunere concretă, şi-anume să mergem până la mănăstirile/bisericile în piatră de la Ivanovo (n-am nici cea mai mică idee care e traducerea oficială a locului, în engleză le spune “Rock-Hewn Churches of Ivanovo).
În mod normal, într-o oră jumate eşti acolo, mai ales că am prins liber şi drumul şi în vamă. [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 18 March, 2013
Simplu. Nu mai fumezi.
Astăzi am făcut fix o lună de când nu mai fumez. Şi nu ştiu de ce, dar mi s-a părut extrem de uşor. Şi nu la modul Mark Twain, care zicea că să te laşi de fumat e cel mai uşor lucru, a făcut-o de mii de ori. Nu, la modul că am o lună de când am avut doar două situaţii în care am simţit cu adevărat nevoia unei ţigări, ambele în timpul ieşirilor în oraş. Şi asta fără nu ştiu ce gume speciale, fără plasturi, fără pastile, fără ţigări electronice. Pur şi simplu acum o lună, într-o duminică seara, în timp ce [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 23 November, 2012
Da, se pare că sunt fan Ubisoft :) Cred că multă lume a jucat Prince (ăla de la mama lui, când prințul zici că era Karate Kid). Ei bine, odată cu Sands of Time, multă vreme seria nouă de Prince of Persia a fost preferata mea. Îmi place să mai zbor câte un cap (acum mulți ani în Counter Strike, mai nou în Battlefield 3) sau să mai dau câte un gol în Fifa (înainte îl jucam mai des, acum doar pe consolă și când ne adunăm mai mulți), dar povestea din Sands of Time și din celelalte jocuri care au urmat în serie m-a prins extraordinar de mult (am jucat aproape non-stop Warrior Within când a apărut, e cel care mi-a plăcut cel mai mult și cred că e primul joc de care nu m-am plictisit și pe care l-am terminat). Asta se întâmpla acum vreo…nici nu mai țin minte…6-7 ani cred. De-atunci m-am concentrat pe altele și am lăsat-o mai ușor cu gamingul. O Fifa din când în când, în cel mai rău caz câte un weekend când am chef și mă joc un FM (Football Manager), un Sim City, un Tycoon sau descopăr vreun joc fain (gen Broken Sword). [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 23 November, 2012
Am fost microbist de mic, iar din momentul în care-am venit în București și-am fost prima oară pe Ghencea mi s-a părut tot timpul ceva anume la mersul pe stadion. Am și avut noroc să prind Steaua în unul dintre cele mai bune momente de după revoluție când am avut șansa să văd pe stadion meciuri ca cel cu Valencia sau cu Lens (am scris mai multe aici). Ulterior, din cauza scandalurilor repetate datorate lui Becali (mai ales umilințele provocate lui Hagi, Pițurcă sau Ilie Dumitrescu, pe care îi apreciez extrem de mult), mi s-a făcut silă și câțiva ani buni n-am mai fost la meciuri, preferând să le văd pe toate la TV.
Ei bine, un lucru bun a fost când au terminat ăștia National Arena, care e mult mai accesibilă de Ghencea, unde pierdeai juma’ de zi să-ți cumperi bilete (orice mijloc de transport foloseai făceai la fel de mult, iar vânzările online erau fantezii pe-atunci, trebuia să mergi să stai la ditamai cozile) și apoi încă juma’ de zi să te duci și să te întorci de la meci (în situația fericită în care aveai cu ce). Așa că abia astă primăvară am fost pentru prima dată după mulți ani la un meci al Stelei, cel cu Twente, mai mult ca să văd stadionul decât din cine știe ce apropiere față de echipă. [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 1 November, 2012
Pe scurt, sunt complet inutili. Mă străduiesc, pe bune că mă străduiesc, să găsesc un motiv temeinic pentru care merită să ții un câine în apartament (mai ales rasă de talie mare). Și deși îmi plac animalale foarte, foarte mult, am avut ocazia să împart apartamentul cu un labrador timp de vreo 4 luni de zile și nu văd de ce te-ai chinui și pe tine și pe câine, în situația în care dezavantajele mi se par mult mai multe și mai nasoale decât avantajele.
În primul rând, [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 8 August, 2012
Dacă după postul de mai devreme despre drumul București – Zakynthos era de așteptat unul despre cum a fost acolo, mi-am adus aminte de postul ăsta care nu mai suportă să stea în draft și m-a rugat să-l public.
Astă primăvară, în mai ca să fiu mai exact, am fost vreo 3 săptămâni în Dublin, să mă destind un pic după o perioadă destul de agitată din viața mea și să susțin Mavenhut, care e formată din varu’, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei și un fost coleg de liceu (nu mă întrebați cum s-au găsit, eu n-am prea avut legătură). În fine, ideea e că pe fix 12 mai aterizam pe aeroportul din Dublin după o cursă AirLingus (nu, nu fac mișto) lipsită de incidente. [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 30 July, 2012
Ca și postul legat de drumul spre Muntenegru, postul actual probabil că e util doar celor care au de gând să meargă cu mașina până în Zakynthos (sau Salonic, sau Atena).
Dacă anul trecut am fost cu mașina până în Muntenegru, anul ăsta am ales o distracție aproximativ asemănătoare (adică accesibilă cu mașină), și-anume Zakynthos, o insulă foarte simpatică undeva în vestul Greciei. Dar cum nu puteam pur și simplu să ne urcăm în mașină în București și să ne dăm jos acolo, am hotărât ca, la dus, să facem și un mini-tur al Greciei. Așa că traseul a fost cam așa: [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 26 July, 2012
O idee pe care o aud repetată obsedant este “Fii tu însuți”, “Trebuie să fii iubit pentru ceea ce ești”, “Nu lăsa nimic și pe nimeni să te schimbe”, alimentată mai ales de puzderia de rahaturi de filme drăgăstoase cu happy end sau de avalanșa de citate “de viață” de pe Facebook, de genul ăstuia de-aici, din dreapta. Dar hai să-ți pun o întrebare…ce se întâmplă dacă ceea ce ești tu, de fapt, este ceva nasol (asta ca să fiu finuț și să nu zic “de căcat”)? Da, sunt unele excepții în care unor oameni nu prea ai ce le reproșa sau în care unii se schimbă din motive greșite, dar în majoritatea situațiilor sunt doar niște vorbe care ascund lașitate și o lene teribilă de a face o schimbare. Și poți s-aștepți tu mult și bine, că nu “cade” nimeni pentru tine. “Dacă vrea, tre’ să mă placă așa cum sunt, dacă nu, ura și la gară, n-am cum să mă schimb” sau “Nici mie nu-mi place, dar așa-s eu, n-am ce face”. Prostii! Și nu mă refer doar la partea sentimentală, ci în general, pentru că până acum n-am auzit pe nimeni care să își dorească să fie puturos, fără ambiție, cu curu’ cât casa sau prost grămadă sau care să își dorească pe așa cineva alături. Da, nimeni nu este perfect, dar asta nu înseamnă că [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 27 June, 2012
Am citit zilele astea două chestii interesante legate de rovinietă. În primul rând, cică de-acum înainte ne putem verifica valabilitatea rovinietei online (intri aici, bagi numărul de înmatriculare și seria șasiului si aia e). Not bad, deși nu știu cât de utilă e pentru ăștia mai amețiți care pierd chitanțele (nu știu dacă în continuare e nevoie să ai la tine și să arăți chitanță în caz că te oprește poliția și te întreabă de ea).
Dar și mai interesant e altceva. Cică s-a adoptat o lege comform căreia nu poți să-ți mai iei amendă pentru lipsa rovinietei decât maxim o dată pe lună. Ținând cont că acum sunt camere de-alea care verifică rovinietă (știu sigur pe DN1 și pe E85), nu știu câți șoferi mai merg pe stradă știind că nu au rovinietă, așa că sunt convins că marea majoritate și-o iau în freză pentru că [click aici pentru restul articolului…]
Scris de Vlad pe 24 June, 2012
Acum câteva zile am citit postul Elenei și brusc mi-a venit cheful să fac o drumeție, mai ales că n-am mai făcut un traseu montan de prin liceu cred. La câteva zile după, discutam cu niște prieteni și le zic că vreau să merg pe Piatra Craiului, reacțiile fiind, bineînțeles, că nu sunt întreg la cap dacă n-am mai fost de mult pe munte și vreau să merg direct acolo. În fine, sunt de acord și eu că tre să o iau cu ceva mai lejer, așa că vineri primesc un telefon: “Ma, mergem să facem un pic de mișcare pe lângă Bușteni? Ceva foarte lejer, să ne dezmorțim un pic”. Of course că răspunsul a fost da, așa că sâmbătă dimineață la 8 eram instalați în mașină în drum spre Valea Prahovei (echipați cât de cât ok, singura chestie pe care n-am luat-o fiind ceva de ploaie (știam că am ceva, dar n-am găsit-o pe moment și nici n-am insistat, mai ales că în ultimele zile vremea a fost cum a fost).
Drumul foarte lejer, așa că am ajuns destul de repejor la Gura Diham (în Bușteni este la un moment dat un indicator spre stânga, spre Valea Cerbului, dacă nu mă înșel). Lăsăm frumușel mașina în parcare, luăm ghiozdanele în spate și hai la drum cu entuziasm. [click aici pentru restul articolului…]
