Simona Halep Roland Garros

În 2006, la pauza returului lu’ Steaua la Middlesborough deja mă gândeam de unde dracu’ fac rost de bani să mă duc la finala de la Eindhoven. N-a mai fost cazul. Acum 3 ani, finanțele nu mi-au permis să mă gândesc să merg la finala Simonei cu Sharapova. Și, sincer să fiu, nici nu prea credeam în victorie. În schimb, joi seara, imediat după semifinala Simonei cu Pliskova, clincăne Messengerul: “Bă, ce zici, mergem la finală?”. A fost genul de întrebare la care răspunsul îți vine fără ca măcar să citești întrebarea până la capăt. Cum dracu’ să nu mergem?! [click aici pentru restul articolului]

Ce trebuie să știi despre sailing

După ce m-am apucat de sailing, am aflat că, de fapt, toată lumea știe pe cineva care știe pe cineva care știe pe cineva care face sailing. Până atunci…pauză, auzisem atât de rar de activitatea asta, încât nici nu știu dacă aveam o părere legată de ea. Da, mai vizitam câte o marină prin vacanțe, admiram bărcile, mă gândeam cât de plini de bani sunt ăia care le au, dar cam atât.

Anyway, după ce anul trecut am făcut cursurile de sailing (yachting, mers cu barca cu vele, velier și alți termeni care să mă ajute să urc în motoarele de căutare) și am mers destul de mult cu barca și ca pasager, și în vacanță, și ca skipper, și ca membru al unei echipe de regată (curse cum ar veni), și pe furtună de gradul 9 (la 12 e uragan) cred că știu destul de multe legate de sailing încât să îmi dau cu părerea. Și când zic că știu multe, nu mă refer la skillurile de marinar (că acolo mai e mult până departe), ci la ce anume presupune activitatea asta atât de mișto, dar atât de necunoscută multora. Așa că hai să le luăm pe rând. [click aici pentru restul articolului]

Achtung! Aparent postul ăsta a ieșit mult mai lung decât anticipam. Nu-mi pare rău, merită, dar s-ar putea să nu fie interesant decât pentru cei care sunt interesați de cursurile astea, vor să-și ia brevet sau pur și simplu vor să vadă ce înseamnă școala de sailing Set Sail. Sau pentru cei cărora le face extraordinar de mare plăcere să mă audă pe mine vorbind.

S-o luăm cu începutul. Prin februarie anul trecut (2015), vine un văr de-al meu la mine și mă întreabă:

– Auzi, mă, nu vrei să ne băgăm la niște cursuri de sailing?

Pauză. După ce procesez un pic, vine și prima reacție:

– Uhm, ai ajuns la activitatea asta prin vreun algoritm sau ai scos-o așa, random?

În fine, și îmi explică vărul ăsta al meu cum s-a întâlnit el cu cineva care-a făcut, și că e fun, că apoi putem să mergem în Grecia printre insule cu barca și că, ulterior, dacă ne place, putem inclusiv să închiriem și noi barcă de capul nostru, că nu-i chiar atât de scump pe cât ai crede, etc. Ce să zic, treaba începea să sune din ce în ce mai interesant, așa că iete-ne pe 9 martie la The Ark lângă piața de flori de la Coșbuc, ca niște școlarei, cu caiete, pix și tot ce trebuie. [click aici pentru restul articolului]

Noroc că au început ăștia să lanseze minim un AC pe an, că așa mai postez și eu ceva pe blog. Buun, revenind la ultimul Assassin’s Creed, Unity. N-am jucat încă Rogue, dar ținând cont că practic e un fel de Black Flag, n-o să vorbesc decât despre Unity, că ăsta e the new shit. Prima oară când am auzit care-o să fie treaba cu el, am fost încântat. Revoluția franceză suna destul de bine, îmi și imaginam o lume foarte asemănătoare cu AC II (best of the series). Apoi am văzut trailerele. Prima oară pe ăsta. Mi-a plăcut. Apoi pe ăsta. Mi-a plăcut și mai mult.

Apoi a venit lansarea. Cum PC-ul meu săracul a cam îmbătrânit, iar Unity are niște cerințe de sistem hardcore, n-am reușit să joc decât vreo oră, două, înainte să cedez psihic, așa că a trebuit să aștept ceva timp până am făcut rost de-un PS4. Până la urmă toate bune și frumoase, așa că hai la treabă, mai ales că aveam așteptări mari de tot. Lăsând la o parte problemele cu lansarea (eu nu prea am simțit așa multe buguri pe cât am tot citit), Unity nu m-a surprins (plăcut) cu absolut nimic. Adică mi-au plăcut câteva lucruri, dar cred că au fost mai multe care nu mi-au plăcut atât de mult.

În primul rând ar fi personajele. Și mai ales ăla principal, Arno. Arno Dorian pe numele lui complet. Lăsând la o parte faptul că numele pare luat din Twilight, Arno e simpăticuț el așa, dar slab rău ca personaj. Adică nu-l compar cu Ezio sau Altair, dar mi se pare cel mai slab personaj din toată seria. Nu știu dacă o să fie trilogie cu Arno, să aibă ăștia timp să mai dezvolte personajul, cum au făcut cu Ezio, dar deocamdată, eu nu m-am atașat deloc de personaj și nu m-aș îngrămădi să joc următorul AC doar pentru că apare Arno. Povestea din spatele lui e subțire, personajul e creat subțire, relațiile cu cei din jur sunt subțiri, ca să nu mai zic de cum vede el toată treaba asta cu asasinii, care e, ghici…subțire. Din păcate, povestea a fost cea care m-a atras atât de mult la seria AC și nu mi se pare că Ubisoft s-a mai apropiat vreodată cât de cât de ce au reușit cu Altair și Ezio. [click aici pentru restul articolului]

Fetele de la Salonul Auto Moto 2014

Ultima oară când am fost la un salon auto în România a fost acum vreo doi sau trei ani, tot în Piața Constituției. Mă rog, vorba vine salon, că-i mai mult o parcare băgată într-un cort. Țin minte că atunci, pe lângă faptul că nu era nimic interesant, m-a mai și oprit poliția când am plecat, că vorbeam la telefon, și mi-am luat amendă. O fi printre puținele evenimente auto din România, dar după ce am văzut Geneva, Frankfurt sau Paris, cam greu să apreciezi ce se întâmplă în corturile din fața Casei Poporului.

În fine, ideea e că anul asta am vrut să merg să mai văd care-i treaba și dacă s-a mai schimbat ceva, așa că [click aici pentru restul articolului]

Cinemagia, ia de-aci un cartonaș galben!

De felul meu sunt destul de fidel brand-urilor, serviciilor sau site-urilor pe care le folosesc regulat și ca să renunț la unul dintre ele trebuie fie să facă mișto de mine grav, fie cine știe cum să apară ceva mult mai bun. Cinemagia e unul dintre astea. Prima oară am auzit de ei în studenție, când eram în cămin, ca lucrăm la un site de filme pentru care aveam nevoie de niște informații și de-atunci l-am folosit în permanență. La început eram chiar activ pe forum, apoi l-am folosit doar ca să văd ce filme și când rulează. Tot timpul. N-am intrat niciodată pe site-urile cinematografelor. Mai nou, au foarte mișto aplicația de mobil prin care poți să plătești biletele cu telefonul la vreo trei cinema-uri, inclusiv Mall Vitan, care-i super aproape de mine. Ce-mi place e că [click aici pentru restul articolului]

Un an fără țigări

Este, frățiuc! Așa cum povesteam anul trecut, 18 februarie 2013 a fost prima mea zi de nefumător, după vreo 12 ani în care i-am îmbogățit pe alde Philip Morris sau British American Tobacco. Așa că hai să vă facă tata un follow-up, în caz că nu puteți să dormiți noaptea de grija mea. Deci, cum se prezintă situația un an mai târziu? [click aici pentru restul articolului]

Deja cred că se fac vreo 4-5 ani de când pot număra pe degete săptămânile în care nu am ajuns măcar o dată în Centrul Vechi. La o bere, la un suc sau la o seară de club, cert e că zona este cea mai tare chestie făcută în București după Dristor Kebap și Pasajul Baneasa. Ce e foarte mișto aici, și probabil motivul principal pentru care-am devenit de-al casei, este că oricând te-ai duce, n-ai cum să nu găsești un loc în care să fie și lume și atmosferă ok și ce mai vrei tu. Înainte, serile de ieșit în club inseamnau planificare de zici că făceam revelionul în fiecare săptămână. Dă-i și vezi câți suntem, dacă suntem suficienți de luat o masă (fără să dăm faliment), dă-i cu coordonare să te combini mai mulți la un taxi, că na, până-n Floreasca sau Tei era ceva de mers, te rupea la bani taxiul dacă-l luai singur.

Și nu de puține ori aveai supriza ca [click aici pentru restul articolului]

Și cum se apropie minunatul Sfânt Valentin, deja a început eterna panică…ce dracu’ facem, îl sărbătorim sau nu? Și ca orice sărbătoare, fie că-i Crăciun, fie că-i 1 Martie și mai ales astea americănești, gen Halloween și Sfântu’ Valentin, opinia generală se împarte în șase categorii: [click aici pentru restul articolului]

Încă o tură de filme

Hai că mai am un pic și fac blog de filme, că văd că jumătate din ultimele posturi sunt despre filme. Asta e, ce să-i fac dacă-mi place să mă uit la filme. Acum nu-i ca și cum toată ziua stau și mă uit la filme, că nu văd atât de multe pe cât aș vrea (deja Watchlistul de pe IMDb ia proporții), dar am văzut câteva în ultimele săptămâni and I feel like sharing. [click aici pentru restul articolului]