Muntenegru, drumul

11 - Nov - 2011

Muntenegru

Atentie! Probabil ca acest post contine informatii utile doar pentru cei care au de gand sa se duca in Muntenegru sau sudul Croatiei.

Prima oara cand auzi de Muntenegru, nu prea stii ce impresie sa-ti faci: o tarisoara intr-o zona dubioasa, undeva pe langa Kosovo, Serbia, Albania, Bosnia (niciuna inspirand incredere). Totusi, dupa ce te documentezi un pic, te gandesti ca parca lucrurile n-ar fi chiar atat de rele pe cat par. Si dupa ce vezi si cateva poze cu zona in care tre sa ajungi, atunci chiar zici un “Doamne-ajuta!” si te intinzi la drum. Iar cand te intorci de-acolo si fraza care se repeta succesiv in masina este “Mama, ce tara pot sa aiba astia!” atunci stii sigur ca ai facut o alegere minunata.

Undeva prin mai, un prieten ma intreaba “Bah, hai o saptamana in Muntenegru”. Bineinteles, nefiind foarte interesat de stirile din politica si cum istoria a inceput sa ma lase, prima intrebare a fost “Auzi, ma, da’ la aia n-a fost razboi?”. Ei bine, nu, Muntenegru e o tara care intotdeauna si-a vazut de treburile ei, sunt independenti din 2006, moneda oficiala e Euro (desi nu sunt in UE), iar acum e o tara care incearca din rasputeri sa exploateze la maxim ce au ei mai bun si anume un relief magnific.

Asa ca, o luna mai tarziu, in jur de 8 dimineata, inarmati cu harti, GPS si posturile lui Alex Dinu si Dojo printate, ne-am imbarcat in masina si hai la drum, cu destinatia Kotor, Muntenegru. La dus am mers pe ruta Bucuresti – Craiova – Drobeta – Cacak – Brodarevo – Niksic – Kotor (harta aici). Drumul nu e chiar cel mai drept, dar este splendid si plus ca ne programasem o noapte dormita in Serbia, tocmai ca sa putem vedea pe indelete tot. La intoarcere am hotarat sa o luam mai de-a dreptul, adica Kotor – Budva – Podgorica – Rozaje – Kraljevo – Krusevac – Zajecar – Drobeta – Craiova – Bucuresti (harta aici).

Si la dus si la intors am hotarat sa nu ne complicam cu bacul la Calafat si sa o luam Craiova – Drobeta. Drumul fara nici o problema, in mod normal in 5 ore esti in Drobeta (cu tot cu opririle de rigoare pentru baie, mancare, etc.)

La dus, imediat dupa ce am intrat in Serbia, am cotit-o inspre Cazane, sa le vedem si de pe partea celalata. Nu stiu daca e mai frumos sau mai urat ca la noi, dar e altfel, adica drumul are si portiuni foarte inalte, nu doar pe malul Dunarii, iar peisajul se vede foarte misto de-acolo. Ne-am ratacit un pic apoi inspre Pozarevac, dar n-am ocolit foarte mult. Apoi, daca tot eram in zona si stateam binisor cu timpul, am facut si-un mic ocol pana-n Belgrad, mai ales ca nu fusese niciunul dintre noi acolo. Pe langa faptul ca am stat vreo jumatate de ora intr-un blocaj la intrare, orasul nu prea m-a dat pe spate. Urat nu e, din contra, e curatel si ingrijit, dar nici nu mi se pare mare scula de oras. Ma rog, nici n-am apucat sa vedem cine stie ce, asa ca e posibil sa ma insel. In fine, apoi am luat-o inspre sud, spre Cacak, apoi Uzice si intr-un final Zlatibor, unde-am dormit la o pensiune. Zlatibor e o statiune montana mica si simpatica, cu multe terenuri de fotbal (era si o echipa in cantonament acolo). Apoi am luat-o inspre Brodarevo si in vreo doua ore eram intrati in Muntenegru, apoi Bijelo Polje si Mojkovac. Aici e un semn mare care te baga in dreapta pe un drum micut care intra in canionul raului Tara, una dintre marile atractii ale Muntenegrului. Citisem destul de multe despre zona asta, al doilea canion din lume ca adancime, dupa Marele Canion, din State. Si intr-adevar, e superba. Apa turcoaz (cam toate apele din Muntenegru sunt asa), iar privelistile sunt fascinante. Niste prieteni plecaseara cu doua zile inainte si au facut rafting pe Tara, iar cand ne-au povestit cum a fost ne parea rau ca n-am facut si noi.


Vizualizare hartă mărită

Dupa ce-am iesit din canion am tinut-o spre Zabljak, unde am intrat in alt loc superb, adica Parcul National Durmitor. Deja se vede ca zona creste, iar Zabljak cred ca e un loc superb pentru sporturi de iarna. Am vazut chiar si zapada, pe varfurile muntilor din Durmitor. De-aici am mers inainte, pe unde drum nou-nout superb (cred ca daca puneai un pahar cu apa pe bord nu se varsa) spre Savnik, apoi Niksic (al doilea oras ca marime, dupa Podgorica) si ne-am luat dupa semnele spre Trebinje (e in Bosnia). Dupa vreo 40 de km, apar semnele spre Risan (e in golful Kotor, unde trebuia sa ajungem). Facem stanga, continuam, pe un drum la fel de bun, prin Grahovo si, la un moment dat, cam cand se vede prima oara marea si golful, e un indicator mititel spre Risan care te scoate de pe drumul principal si te baga pe un drum prost, de o singura banda pentru ambele sensuri, fara balustrade sau orice altfel de masura de siguranta (nici macar un boschet), dar care iti ofera privelistea asta:


Ce e ok e ca drumul e aproape necirculat (ne-am intalnit cu vreo 2 masini). Cand am ajuns jos, in golf, am luat-o inspre Perast, Dobrota, Kotor si, intr-un final, destinatia noastra, Prcanj (se pronunta “prcean”), un satuc pitoresc si linistit.

La intoarcere, am luat-o prin Budva, la Petrovac am facut stanga spre Podgorica, apoi Virpazar, unde-am dat peste Scutari (sau Skadar), un lac imens, cel mai mare din Balcani, apoi Podgorica (am luat-o pe tranzit, dar nu parea cine stie ce oras), Kolasin, Mojkovac, Berane, Rozaje si am intrat in Serbia pe la Spiljani. Undeva pana-n Kolasin ne-am oprit, am mancat ceva si-am facut traseul pana-n tara, ajutati si de un tirist care ne-a auzit vorbind, ne-a intrebat daca mergem spre Romania si ne-a aratat drumul, care era la fel cu cel pe care ni-l propusesem noi. Apoi am luat-o in sus spre Novi Pazar, Raska (aici treci cam la 5-10 km de Kosovo si e foarte interesant ca nu e absolut nici un indicator spre Pristina sau spre vreo localitate din Kosovo), Kraljevo, Krusevac, am intrat pe autostrada la Cicevac, dupa vreo 15 km am iesit, la Paracin, si-am luat-o spre Zajecar.


Vizualizare hartă mărită

Dupa Paracin, drumul a fost foarte prost, se lucra in multe zone, iar la Zajecar am facut un ocol prin Bor, pentru ca era circulatia deviata din cauza unor lucrari. Cred ca am pierdut vreo ora cu ocolul asta. Dupa ce am intrat inapoi pe drumul nostru, am luat-o inspre Negotin si apoi am intrat in tara pe la Drobeta, pe unde-am facut destul de putin, tinand cont ca drumul era foarte bun si era 5 dimineata, deci no police. Daca la dus am facut foarte multe opriri (poze, ocolul prin Belgrad, etc.), la intors am facut fix 19 ore (am plecat la 15:30 din Muntenegru si eram in Dristor la 12:30 a doua zi, in conditiile in care cel mai mare popas a fost cand am mancat, deci vreo 45 de minute, cred).

Alte idei (intrebari pe care le-am avut inainte de a pleca si pe care ni le-am lamurit acolo):

1. Drumurile in Serbia sunt asa si-asa (nu sunt gauri foarte multe, dar sunt destul de denivelate). Si la dus si la intors am mers noaptea, deci n-am avut mari probleme cu traficul. Despre Muntenegru, am auzit o gramada de povesti de groaza despre drumurile lor, dar la fata locului situatia a fost alta. Mi s-au parut destule de bune (bucata Zabljak – Kotor e impecabila), dar virajate ale naibii. Oricum, Muntenegru e plin de Golf 1 si 2, deci depasirile sunt lejere.

2. Politia ne-a oprit de doua ori in Serbia (ne-au cerut actele, s-au uitat pe ele si apoi ne-au urat drum bun) si o data in Muntenegru, unde ne-a prins radarul cu 76 in zona de 50. Ce e destul de nasol in Muntenegru e ca ai foarte multe zone cu 50, 60, 70, iar politistii stau cu pistol de radar, deci masina e in boscheti si politistul cu pistolul spre tine, pe marginea drumului, nici o sansa sa-l vezi de departe. Norocul nostru a fost ca, in timp ce ne explica intr-o engleza perfecta ce-am facut, a trecut pe langa noi un Passat la blana, de era sa-i sufle sapca. S-a uitat politistul foarte dezamagit dupa ala, ne-a dat actele si ne-a zis “You can go”. Nu stim exact de ce, dar ne bucuram c-a facut-o. Oricum, ca idee, e bine de mers legal, pentru ca si in Serbia si in Muntenegru destul de multa politie pe strazi.

3. Am trecut doar cu buletinul prin toate vamile (Romania, Serbia, Muntenegru, Croatia), fara absolut nici o problema. Am avut si imputernicire pentru masina (era pe firma), dar nu s-a uitat niciun politist sau vames la ea.

4. Taxe platite: autostrada in Serbia (o data 1 euro pentru vreo 15 km si o data 2 euro pentru vreo 30-40 km), vigneta in Muntenegru (10 Euro, nu mai stiu exact perioada, 6 luni sau un an)

5. Muntenegru are euro, deci no problemo. In Serbia, in schimb, totul e cu dinari (in afara de autostrada, unde se poate plati si in dinari si in euro).

6. Atat in Serbia, cat mai ales in Muntenegru, sunt indicatoare peste tot, deci sanse mici sa te ratacesti (un singur monument nu l-am nimerit din prima, nici acum nu stim unde l-am ratat prima oara :D).

Cam atat despre drum, urmeaza un post despre ce-i pe-acolo, cu poze cu tot, of course.

{ 3 comments }

De recuperat

23 - Aug - 2011

Iarasi am ramas un pic in urma cu blogul, o gramada de posturi in draft (vreo trei drive teste, o excursie foarte, foarte tare in Muntenegru, etc.), in curand sper publicate toate.

{ 3 comments }

Noul cod rutier

23 - Aug - 2011

O data la cativa ani se modifica codul rutier si de fiecare data, aceleasi discutii: ba ca ar trebui sa bage si aia, ba ca ar trebui scoasa aia, ba ca n-avem drumuri de masuri mai dure, etc. Eu zic ca ne cam racim gura degeaba.

Acum ceva timp, lu’ tatai-miu, care are vreo 70 de ani si-o Dacie un pic mai tanara decat mine, i-au luat permisul din cauza unei tiganci care statea de vorba cu alta pe trecerea de pietoni. De curand, altcuiva, pentru 200 de roni, i s-a schimbat viteza din procesul verbal de la 120 la 90. In localitate.

Asa ca, din partea mea, pot pune in codul rutier si 3 luni de inchisoare daca nu lasi o capra (ma refer la animal) sa traverseze strada. Pentru ca ne agitam cu totii de pomana atat timp cat n-are cine da pedepsele astea, cat o parte din politisti stau in zone unde limitatoarele de viteza sunt puse probabil pentru ca erau prea multe in depozit sau cat doua bancnote puse unde trebuie sau numele din buletin iti reduc sau anuleaza amenda imediat. Cat timp vor exista astea, in continuare pentru unii maneta de semnalizare va fi pusa pe volan doar asa, sa arate bine simetric cu aia de stergatoare, iar altii se vor uita prea mult la Formula 1 si vor crede ca mersul la aspiratie e ceva indicat pe sosea.

Da, si mie imi place viteza, si mie mi-ar placea sa am un circuit pe undeva pe aproape sa ma duc sa-mi fac damblaua acolo (in lipsa, ma multumesc cu o repriza de karting din cand in cand), si eu prefer cateodata sa merg, mai mult sau mai putin, peste viteza legala, si eu injur ca n-avem autostrazi. Dar as fi dispus, cu cea mai mare placere, sa merg legal tot timpul, chiar si cu drumurile astea ale noastre, daca asta ar insemna ca pot sa merg linistit Bucuresti-Buzau, fara sa vad toti descreieratii pe sosea.

PS: Desi sunt de acord cu parerile lui, de obicei, de data asta nu cred ca George are dreptate. Vor ramane fara masini tot amaratii care abia si le-au cumparat si care n-au bani de spaga.

{ 0 comments }

Post image for Safety doesn’t happen by accident…

…ci in urma experientei si a unor cunostinte de siguranta rutiera.

Acum aproare un an am fost implicat in primul meu accident de masina, de cand am permis (ma rog, a fost cea mai ghinionista saptamana a mea de sofer, ca au fost de fapt doua accidente intr-o saptamana, cu masini diferite). Ideea e ca, daca al doilea a fost destul de cuminte (desi inca provoaca dureri mari de cap, tinand cont ca a trebuit sa dau un judecata Asirom), primul a fost foarte violent. Nu o sa intru in detalii, ideea e ca am plecat de la semafor, pe verde, la volanul unui SUV de aproape 300 de cai si am lovit, in plina acceleratie, un Cielo care nu avea ce cauta in intersectie (a se citi ca era pe rosu). Impactul a fost extrem de violent (Adi Ciubotaru poate sa confirme, a avut “norocul” sa fie cu mine in masina atunci) si doar cele enshpe mii se sisteme de siguranta, in special airbagurile, au facut ca atat eu si pasagerul, adica Adi, sa nu patim absolut nimic, nici macar o zgarietura, cat si pietonii de pe trotuar (sunt sanse foarte mari ca, daca masina nu se oprea singura, sa fi sarit pe trotuar si acolo cine stie ce alte nenorociri s-ar mai fi intamplat). In schimb, Cielo a facut o intoarcere de 180 de grade in intersectie, iar pasagerul din dreapta a cam avut de suferit (a se citi o fractura).

In fine, despre cele doua accidente probabil ca voi scrie mai multe, la un moment dat. Insa ceea ce m-a impresionat la primul accident (de fapt, termenul cel mai corect cred ca ar fi “terifiat”) a fost viteza cu care se intampla toate. Desi vezi o gramada de emisiuni, clipuri video, etc. sau citesti diferite reportaje in care expresia “totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda” e un cliseu de care ne-am cam saturat toti, cam asa s-a intamplat si aici. Din momentul in care l-am vazut pe ala cu Cielo si momentul in care masina s-a oprit de tot, nu cred ca a trecut mai mult de o secunda. Sau poate o fi trecut, dar asa mi s-a parut in momentul respectiv. Si absolut nimic nu te pregateste pentru momente de genul ala, cand masina e plina de fum si miroase a ars de la capsele de la airbaguri si de la centuri, cand nu stii exact ce s-a intamplat, cand te controlezi, atat pe tine cat si pe pasager, sa vezi daca n-are niciunu ceva lipsa la inventar. Pe de o parte stii ca trebuie sa verifici intai daca totul e ok, pe de alta parte iti tremura mainile si picioarele. Infiorator. Sper din tot sufletul sa nu fie niciodata cazul sa mai repet experienta si nu-mi pot decat imagina cum te simti in cazuri mai rele, cand masina se rastoarna sau cand vezi ca din cel din dreapta ta curge sange.

Si ca fiu cat mai sigur ca nu se va intampla asta, am fost, sambata, la cursul de pilotaj defensiv de la scoala Titi Aur, alaturi de alti cativa bloggeri, invitat de Petrom. Pe mine si pe Bobby ne batea gandul in trecut sa facem cursuri la scoala lui Titi Aur, dar ni le doream pe cele de condus agresiv sau pilotaj, asa ca eram un pic sceptic inainte de a ajunge acolo. Ma rog, sceptic e cam mult spus, doar ca nu ma asteptam la ceva care sa ma faca sa zic “Wow!”. Mai ales ca trebuia sa ma trezesc, sambata dimineata, la ora 6:45 :D Ei bine, cat m-am inselat…a fost fantastic!


Poza facuta de Mircea Mester.

Am inceput cu partea teoretica, unde nu am facut cu Titi Aur personal, ci cu Silviu Moraru, fost campion national atat ca pilot ca si ca navigator al lui Titi Aur si actual membru al conducerii Federatiei Romane de Automobilism Sportiv. Asa cum ziceam si dupa curs, nu credeam vreodata ca mai mult de 6 ore de teorie pot fi atat de interesante, iar Silviu ne-a explicat cam tot ce trebuie stiut despre cum sa reduci la maxim riscul de accident. Am inceput cu un test de legislatie, ca cele de la scoala de soferi (sau cum zicea Silviu, scoala “de luat permis”, nu de soferi), unde am luat 22 de puncte, deci inca mai stiu legislatia :D

Apoi a inceput avalansa de informatii:
- cat de important e sa ai anvelopele potrivite in functie de sezon (cele mixte sunt frectie);
- sa ai presiunea adecvata in pneuri, o diferenta destul de mica si deja distantele de franare cresc incredibil de mult;
- daca esti tuning maniac si ai frane sport, la mers normal pe strada s-ar putea sa-ti fie inutile (functioneaza optim doar la temperatura mare);
- o pozitie incorecta la volan, gen cu picioarele foarte intinse, creste mult sansele unei fracturi, mai ales de bazin;
- pozitia mainilor pe volan, la 9 si-un sfert, nu e recomandata asa, de pomana – in pozitia aia ai cel mai bun control asupra volanului;
- care e miscarea corecta a mainilor la viraje (ca fapt divers, cred ca cei care merg asa sunt extrem de putini);
- centura este sfanta, chiar si pentru pasagerii din spate – de multe ori insistam ca cei din fata sa poarte centura, dar uitam de aia din spate si, in cazul unui impact violent, un pasager fara centura se balangane prin masina cu o forta de vreo 4-500 de kile, de multe ori omoarandu-i sau ranindu-i grav si pe cei care poarta centura (o sa fiu cam comunist, de-acum inainte, cu cei din masina mea);
- daca masina de politie, ambulanta sau masina de pompieri nu are si sirena pornita, atunci e ca orice alta masina din trafic, indiferent de cate girofare are pornite;
- daca treci pe galben iti iei puncte, pentru ca trebuie sa incetinesti la 30 km/h in intersectie, chiar si daca-i verde;
- mai toata lumea evita vacile si caii ca-si strica masina, dar o Milka sau un Black Beauty de cateva sute de kile lovite frontal iti sar direct sus pe masina si ai toate sansele sa fie ultima chestie pe care o vezi in viata ta – daca impactul e inevitabil, macar trebuie incercat si lovite intr-o parte;
- impactul frontal trebuie evitat cu orice pret, de la 40-50 in sus ai sanse mici sa scapi;
- daca dai peste un caine si lasa urme pe masina, ca sa fii sigur ca n-ai probleme, tre sa aduni cainele de pe jos si sa-l iei cu tine la politie – daca nu l-ai omorat si a fugit, atunci ai putea avea o problema (s-au ridicat taloane pe treaba asta);
- orice incident rutier in care esti implicat, chit ca stergi pe unul cu oglinda sau nu te vede o baba si se loveste de masina, trebuie mers neaparat la politie si declarat, ca sa nu apara probleme ulterior;
- neaparat trebuie sa fac un curs de prim ajutor – legea zice ca esti obligat sa ajuti doar cand celalalt nu mai respira, n-are puls sau e in pericol de inec (cica un masaj cardiac facut bine inseamna ca victima o sa aiba o coasta fisurata, atat de tare trebuie sa apesi) – chiar asa, stie cineva ce e in trusa de prim ajutor si cum se foloseste fiecare chestie?
- de ce sunt bune ABS si ESP si cum sa le utilizam cat mai eficient;
- anumite situatii in trafic in care trebuie sa fim extra atenti (la mine nu mai era nevoie, pentru ca dupa cele doua accidente, dau prioritate si cand am eu prioritate :D)
- cum sa controlam masina cand se hotaraste sa o ia razna in curbe (supra sau subvirare).

Astea sunt lucrurile care imi vin acum in minte, dar, cum ziceam, cele 6 ore au fost foarte, foarte misto si pline de informatii. Dupa, am trecut la simulatoare. Adica cel de impact frontal si cel de rasturnare. Primul insemna ca te urca intr-un fel de vagonas, iti punea centura de siguranta si simulai impactul la 15 si 22 km/h. Si, in caz ca nu ne convinsese la partea teoretica, aici clar iti dai seama ca impacturile frontale trebuie evitate cu orice pret. Cel mai fun, in schimb, a fost simulatorul de rasturnare, adica un Peugeot 206 la protap. Te urcai in el si Silviu te rasturna, intai lateral, apoi la 180 de grade, dupa ce ne aratase inainte care sunt miscarile cele mai indicate pentru a iesi cat mai in siguranta din masina. Au fost cazuri cand, dupa ce masina s-a rasturnat, cei dinauntru erau ok, dar nestiind ce sa faca, au desfacut centura si si-au fracturat coloana. Si chiar si in situatia asta, cand stii ca totul e safe, tot mi s-a parut o experienta infricosatoare, mai ales cand iti imaginezi cum e sa fii suspendat, tinut doar de centura, undeva pe un camp, mirosind a ars si cu geamurile sparte. O experienta socanta, sunt convins. A, si inca ceva, daca echilibrul masinii rasturnate e destul de precar, in nici un caz nu trebuie sa incerci sa iesi din masina, pentru ca sunt sanse foarte mari sa cada intr-o parte cand tu esti iesit jumatate si atunci cred ca e evident ce se intampla. Ca sa nu mai spun ca atunci cand portiera e foarte grea cand trebuie s-o ridici deasupra capului :)

Apoi am trecut si la volan. Am iesit pe traseele facute special si prima oara am fost luat in primire de Rares Badea, intr-o masina foarte ciudata, cu doua volane, si care putea vira atat cu rotile din spate cat si cu cele din fata. Tu erai cu cele din fata, iar Rares le vira pe cele din spate, ca sa simuleze diferite situatii cand masina intra in derapaj. Pe de o parte a fost extrem de fun, asa cum Razvan zicea “drifturi cu 5 la ora”, pe de alta parte foarte utila. M-a ajutat un pic ca am mai facut derapaje mai mult sau mai putin controlate si Rares chiar mi-a zis ca se vede ca-mi place sa ma joc cu masina :)

Apoi am urcat intr-un Logan, alaturi de Bogdan Vrabie, unde am invatat sa franez fara ABS. Am invatat e mult spus, pentru ca e destul de dificil pentru cei obisnuiti cu ABS, dar am invatat ce trebuie facut, restul depinde de antrenament – Bogdan a zis ca cel mai bine s-a comportat Augustin, datorita experiente pe deja celebrul lui “papuc” :D Intr-adevar, e destul de greu sa mai gasesti masini fara ABS, dar e bine de stapanit metoda, ca nu stii cand, din diferite motive, ti-o ia razna un senzor de ABS sau ti se arde siguranta si o masina fara ABS, cu frana la fund, n-are absolut nici un fel de directie, se duce sanie.

Si uite si un film facut de Razvan.

Conducere defensiva – Titi Aur from trafictube on Vimeo.

Ce mi-a placut foarte mult la toti, adica Silviu, Rares si Bogdan, a fost ca explicau cu foarte mult entuziasm si rabdare si nu te luau niciodata la misto sau cu sictir, in conditiile in care probabil au mai explicat acelasi lucru la sute de persoane. Si cum am zis-o tuturor celor care m-au intrebat cum a fost, daca aveti posibilitatea, nu ratati nici un curs la scoala lui Titi Aur, o sa fie o experienta pe care va garantez ca n-o s-o regretati. Daca macar jumatate din soferi ar face cursurile astea si ar baga la cap ce invata acolo, atunci sunt convins ca n-ar mai muri 6 oameni pe zi in accidente.

Cursul e parte din Campania de prevenire a accidentelor rutiere a celor de la Petrom si ii multumesc Ancai Bundaru pentru invitatie, chiar m-am simtit super bine si am invatat multe.

{ 3 comments }

Cel mai manevrant blogger

06 - Apr - 2011

Post image for Cel mai manevrant blogger

La invitatia celor de la Honda Carpati Motor, sambata am fost la Weekendul Portilor Deschise, la showroom-ul lor din spate de la Romexpo. Se pare ca am fost cel mai harnic dintre toti, pentru ca am ajuns primul, undeva in jur de 10, desi evenimentul incepea abia la 12 asa ca mi-am gasit de lucru pe-acolo, am cascat un pic gura prin showroom, am vazut o colectie interesanta de masini si motoare (printre care un Ferrari, un Corvette si o Honda S2000 absolut fenomenala) si am condus un pic, doar asa de teasing, CR-Z-ul.

Eram tare curios sa vad ce e cu ea, mai ales ca am citit o gramada de chestii interesante pe net despre ea, multi laudand-o tare de tot. N-am apucat sa imi dau seama de prea multe (am condus-o doar vreo 5 minute), dar pe modul Sport pare foarte interesanta. Plus ca are o chestie foarte misto, lumina din jurul cadranului principal de la instrumente e verde cand esti la relanti si cu cat motorul e mai turat, cu atat este mai rosie (un fel de indicator de cat de mult poluezi in momentul ala). Ma rog, nu foarte util, dar iti ia ochii, n-am ce zice. N-am idee cat consuma, dar din ce am auzit nu e ceva care sa te dea pe spate, scotand pe la 7 litri la suta in oras (acelasi lucru pe care l-am observat si la Prius, adica hibridele nu sunt chiar asa prietenoase cu mediul pe cat vor constructorii sa credem).

Oricum, partea cea mai interesanta a evenimentului a fost concursul de indemanare, unde i-am avut adversari, mai mult sau mai putin de temut, pe Hoinaru, Andra, Cismaru, Pandutzu si Dan Dragomir. Desi am inceput mai slabut, pana la urma mi-am intrat in mana si i-am executat pe micuti :D

In prima proba a trebuit sa mergem cu o Honda Jazz printre niste jaloane, cu un lighean pe capota, din care trebuia sa fim atenti sa nu pice o minge, in turul doi a trebuit sa facem acelasi lucru, dar cu spatele. In finala am ajuns cu Hoinaru, si am avut aceeasi proba de mers cu spatele, de data asta n-a mai trebuit sa avem grija de minge ci doar sa scoatem timp mai bun (nu ca s-ar fi uitat vreo clipa cineva la lighean la prima tura). Apoi tunel de jaloane (trebuia sa trecem printre niste jaloane care practic atingeau masina, daramand cat mai putine) si apoi acelasi tunel de jaloane, cu spatele. Ce-i drept, am avut ceva emotii, pentru ca jaloanele cu spatele trebuia sa le facem doar din oglinzi, iar instructorul meu de la scoala de soferi imi ardea cate o palma de fiecare data cand dadeam cu spatele doar din oglinzi si-mi zicea sa iau pozitia regulamentara de dat cu spatele (mana pe scaunul din dreapta si capul intors in spate).

Si uitati si o mostra de maiestrie :D

Iar la sfarsit, asa, ca cireasa de pe tort, am dat o tura scurta din postura de co-pilot al lui Adrian Grigore pe o Honda Civic care alearga la grupa N2 in CNR. Treaba asta am mai facut-o acum doi ani, pe super speciala de la Sibiu, dar nu prea le pot compara. Atunci a fost foarte misto, dar acum am avut ocazia sa mergem cu masina pe asfalt si sa simtim din plin reprizele de acceleratie si franarile fenomenale (incredibil cat de repede se poate opri). Plus cateva drifturi.

Una peste alta, totul e bine cand ne simtim bine si cand castigam, asa ca Pastele asta o sa fiu powered by a Honda CR-V, mai exact de asta, din cate am inteles.

{ 7 comments }

Un Ferrari

22 - Oct - 2010

Ferrari 360 Modena

Inca de cand am inceput sa constientizez ca masina e mai mult decat o cutie de tabla care te duce la bunici sau la mare, orice enumerare a masinilor de vis includea automat un nume…Ferrari. Am testat, in ultimii trei ani, o multime de masini si, desi m-am urcat prin diferite super masini la saloanele auto la care am fost, abia saptamana trecuta am avut ocazia, pentru prima data, sa conduc un Ferrari. Nu un model foarte nou, ce-i drept, 360 Modena (nu mai este in productie), dar tot un Ferrari ramane.

Asa ca am ajuns la Forza Rossa din Otopeni si, cu ceva emotii, tre sa recunosc, m-am urcat la volan si, dupa ce-am primit un pic de instructie, am plecat la drum. Prima impresie, cand m-am asezat in scaun si am vezut vestitul calut cabrat pe volan, mi s-a facut un pic pielea de gaina. A doua impresie…hm, ca sa vezi, si Ferrari tot masini sunt…au volan, scaune, pedale, toate acareturile si te intrebi, totusi, ce e atat de special la ele incat apar in visele tuturor? Adica intr-adevar, motorul “urla” mai tare (nu inseamna neaparat ca si mai frumos) si e un pic mai salbatica, dar de-aici pana la a zice ca a fost ceva extraordinar, e cale lunga.

Ferrari 360 Modena

Si, cu mare parere de rau, tre sa zic ca, dupa vreo 20 de kilometri facuti, m-am dat jos cu un gol in stomac. Nu-mi venea sa cred ca una dintre masinile la care visasem dintotdeauna ma dezamagise, pentru ca ma asteptam sa cobor din masina cu zambetul idiot specific plimbarilor cu masini care pur si simplu m-au entuziasmat. Nu ma intelegeti gresit, masina are vana, suna binisor, gropile si canalele nu te zguduie atat de tare pe cat te-ai astepta, dar totusi, nu stiu, ma asteptam la mult mai multe de la un Ferrari. Adica, spre exemplu, Mercedes C63 AMG mi s-a parut mai misto din absolut toate punctele de vedere.

Ferrari 360 Modena

Totusi nu am vrut sa trag nici o concluzie, pana nu voi avea ocazia sa conduc un alt Ferrari, poate mai puternic, sau, cine stie, acolo unde ele se simt cel mai bine, pe un circuit, plus ca am mers destul de putin acum, vreo 20 de kilometri, insuficient cat sa-mi fac o parere cum trebuie. Pentru ca refuz sa raman cu impresia ca Ferrari-urile sunt niste masini ca toate celelalte, iar banii in plus ii dai doar pentru niste embleme cu un cal negru pe fundal galen.

{ 3 comments }

De cand am blogul, nu prea m-am legat de subiectele politice si de legile din minunata noastra tara, pentru ca sunt indeajuns de aberante incat sa consider ca nu merita sa-mi bat capul cu ele, nu de alta, dar sunt nervi facuti aiurea. Dar ultima duda a baietilor din Parlament, asta cu ajutoarele de caldura, este maxima. Adica cine are masina cu motor mai mare de 1.6, adio ajutoare de caldura. Mircea, de la Automarket, explica cel mai bine cat de aberanta e toata legea asta, in postul asta. Ce naiba sa mai zici?

{ 0 comments }

(…continuare)

Muzeul Mineritului din Petrosani

Muzeul Mineritului din Petrosani
Domnul Puscasu, de la Muzeul Mineritului din Petrosani

Initial, cand am vazut pe harta Muzeul Mineritului am zis ca hai sa ne oprim si acolo, nu de alta, dar era un “muzeu” si banuiam ca ar putea fi cateva chestii interesante de vazut. Dar habar n-aveam ce ne astepta acolo. [click to continue…]

{ 3 comments }

Cum ziceam si in postul dinainte, am vazut foarte multe lucruri in excursia de 5 zile #prinromania (datorita Petrom, bineinteles), si cum nu intrau toate in postul respectiv, o sa le iau pe rand, in ordinea in care le-am vizitat:

Drobeta Turnu Severin

Cetatea Severinului din Drobeta
Ruinele Cetatii Severinului

In primul rand, orasul arata jalnic :) Totusi, il salveaza doua chestii: [click to continue…]

{ 3 comments }

Nici nu stiu de unde sa incep povestea ultimelor 5 zile, pentru ca am trait si am vazut foarte multe si-mi este greu sa le pun pe toate in ordine. Din pacate, fiind unul dintre soferii de serviciu, n-am reusit sa scriu dupa fiecare zi in parte, pentru ca atunci cand ajungeam la hotel, urma un dus si-apoi mos Ene venea destul de brutal si-mi inchidea ochii imediat. Totusi, tre sa incep de undeva, asa ca, in postul asta, o sa scriu despre traseu, urmand ca, in alt post sa zic si ce minunatii am vazut. De fapt, daca stau sa ma gandesc, cred ca vor fi mai multe posturi, nu de alta, dar am vazut prea multe si prea interesante ca sa ingramadesc totul in cateva cuvinte.

Nu o sa mai zic si eu ce e cu proiectul “Redescopera Romania” al celor de la Petrom, impreuna cu Bobby, pentru ca deja s-a scris foarte mult despre el (puteti citi totul pe pagina de Facebook a Petrom sau in postul explicativ de la varu’).

Dupa primele doua episoade, in care au vizitat Moldova si Transilvania, acum a venit randul Olteniei si Banatului, unde am reusit sa intru si eu, alaturi de Bobby, Ana Bulgar, Adrian Ciubotaru, Andra Zaharia, Cosmin Tudoran, Simona Cuibus, Anne Marie si, un echipaj aparte, Doru Panaitescu si Augustin Radu. Desi traseul era, in mare parte, acelasi cu cel din blogtrip Timisoara, abia asteptam sa vad toate obiectivele de pe parcurs, la care nu am avut timp sa ne oprim asta primavara.


[click to continue…]

{ 3 comments }